„Dragoste 1. Câine”, un thriller despre iubirea viscerală
„Dragoste 1. Câine” este cel mai nou film al lui Florin Șerban, regizorul cunoscut și premiat la Berlin pentru „Eu când vreau să fluier, fluier". Este un film românesc despre dragoste, dar nu romantic. Noul film este primul dintr-o trilogie în care regizorul și-a propus să exploreze diferitele feluri de a iubi: cu creierul, cu stomacul si cu inima.
„Dragoste 1. Câine” vorbește despre iubirea viscerală. Pentru acest thriller tăcut, filmat în Parcul Naţional Piatra Craiului, regizorul i-a distribuit în rolurile principale pe Valeriu Andriuţă şi Cosmina Stratan, cea care obținea în 2012 premiul pentru cea mai bună actriță la Cannes, cu rolul din „După dealuri”. Echipa filmului a venit în studioul „Ca-n Filme” și a povestit despre experiența pe care le-a adus-o acest film.
Florin Șerban, regizor: E povestea unui pădurar care trăiește singur în munte și care într-o bună dimineață descoperă o femeie bătută în pădure. Și în felul lui încearcă să afle cine a bătut-o. Și să o răzbune.
Cosmina Stratan, actriță: Și cred că are loc acolo nu știu dacă un proces de vindecare, dar unul de introspecție, cu siguranță.
Florin Șerban: "Câine" e despre o dragoste viscerală. Și-am căutat cumva o poveste în care să îmbrac dragostea asta.
Cosmina Stratan: Irina (personajul principal feminin - n.r.) este o fată care are parte de un eveniment mai puțin plăcut, într-o excursie oarecare. În urma acestui conflict, se alege cu niște răni foarte grave.
Florin Șerban: Nu e important de ce urcă Irina pe munte sau ce face Irina în oraș. Important e de ce rămâne Irina acolo când ar putea să fugă.
Valeriu Andriuță, actor: Ce-aduce Cosmina? Un ochi vânăt. Și mai aduce un personaj cu ea, pe care-l caut eu.
Istoria unei iubiri, povestită ca un thriller
Cosmina Stratan: Nu e o victimă. Chiar dacă arată ca o victimă, nu se comportă ca una. Alege foarte abrupt. Pare că hotărârile ei nu sunt și nu fac parte dintr-o schemă logică de gândire, ci mai degrabă una teribilistă. Cred că se bazează mai mult pe viscere decât pe rațiune. Și atunci cred că d-asta n-am stat foarte mult să analizez oamenii care s-ar asemăna cu ea, ci mai degrabă animalele.
Florin Șerban: Nu m-a interesat să fac un film de dragoste, ci m-a interesat să fac un film despre feluri în care se iubește.
Valeriu Andriuță: Nici aurul nu este în stare pură, deci probabil nici filmul nu poate să fie doar despre dragoste. Mai are și alte ingrediente acolo și unele ar putea să fie mai prețioase.
Florin Șerban: Firește, ne concentrăm asupra relației, dar am vrut să găsim relația asta pe o anumită cale. Și calea asta e calea thrillerului.
Valeriu Andriuță: Și despre dragoste, și despre ură probabil. Și despre neputință. Și despre răzbunare. E complexă povestea.
Prima trilogie românească despre dragoste
Florin Șerban: Și cred că în dragoste suntem și posesivi, și disperați, și bestiali, și curioși, și provocatori, nu doar într-un singur fel.
Cosmina Stratan: E un film cred că despre dragoste de sine, în primul rând, și despre libertate. Eu așa-l văd. Adică libertatea de a-ți da timp și de a-ți da spațiu să iei propriile decizii.
Florin Șerban: Cred că nu m-am maturizat eu, cred că numai povești de dragoste știu să spun la vârsta asta.
Filmări în Piatra Craiului: „A trebuit să dormim în peșteră”.
Florin Șerban, regizor: Peisajul e de fapt o proiecție a personajului. Așa cum e personajul, așa e și peisajul, așa e și muzica.
Cosmina Stratan, actriță: Cred că e felul în care mediul și anume muntele mai precis, nu știu dacă sălbăticește omul, dar îl reduce cumva la anumite reacții de bază.
Florin Șerban: Am filmat în Piatra Craiului, am făcut un scouting laborios, fiindcă aveam nevoie de un loc care să aibă mai multe atribute. O dată - să aibă prezența asta amenințătoare, fără să fie din prima așa, scary... Sunt aceiași brazi, cu crengile alea goale, pe care, dacă-i filmezi din alt unghi, nu mai par atât de înspăimântători. Sau dacă-i filmezi într-o altă lumină, la un alt moment al zilei, nu mai par așa. Trebuie să cadă lumina într-un anumit fel pe crengile alea care par ca niște cuțite așa.
Cosmina Stratan: Am depins pe tot parcursul filmărilor de munte și de felul cum e vremea acolo și de felul cum sunt oamenii acolo. Și de izolarea asta totală de oraș.
Florin Șerban: A reprezentat niște provocări din punct de vedere fizic. Să urci tot echipamentul acela în vârful muntelui. Au fost sute de kilograme de echipament, pentru anumite cadre.
Cosmina Stratan: Aveam cred că zi liberă la final de săptămână și dacă mai mergeam până-n Brașov, ne era frică să nu ne calce mașina.
Valeriu Andriuță: Noaptea mai venea ursul, lua mistreții pe-acolo, boncăneau cerbii. Eu personal am salvat măgarul de la urs.
Cosmina Stratan: Depindeam de această ploaie care nu mai venea și dac-ar fi venit, n-am fi putut să urcăm într-un timp suficient de scurt încât să ne așezăm tabăra acolo și să filmăm. Și-atuncea a trebuit să dormim în peșteră.
Florin Șerban: După ce dormi în peșteră, pe crengi de brad, nu te trezești ca și cum ai dormi în pat la hotel.
Valeriu Andriuță: Acolo unde-am filmat scena de dragoste, cea mai înaltă scenă de dragoste din filmul românesc, o scenă de altitudine... Dacă sunteți atenți, o să vedeți că-n film, la un moment dat, o piatră se rupe din locul în care stăm și pleacă glonț la vale.
Cosmina Stratan: În momentul în care ne-am dat seama că ne e mai frică să nu cădem în prăpastie decât să fim filmați fără haine, ni s-a mutat focusul complet (râde). De la rușine la frica de moarte.
Găsirea câinelui, cea mai dificilă etapă a castingului
Valeriu Andriuță: Am avut un câine, a trebuit să facem și casting pentru el.
Florin Șerban: Cred că de fapt a fost cel mai scump casting.
Valeriu Andriuță: Am cutreierat cu Florin prin țară canisele să vedem candidații pentru câinele fără nume.
Florin Șerban: Valeriu are așa un meșteșug cu câinii. Și câinii simt lucrul ăsta.
Valeriu Andriuță: Ceea ce vedeți în film, toate trucurile din film, în care participă câinele, sunt făcute practic de mine. Și sper că au reușit așa, nu se vede cusătura, sunt așa cum și-a dorit Florin, deci cum apar în script.
Florin Șerban: Aici e o metaforă. Și împingem mult, am împins mult și eu și Valeriu în direcția aceea.
Valeriu Andriuță: Trebuia tot timpul să fie cu ochii pe mine, să reacționeze doar la ce îi spuneam eu să facă.
Florin Șerban: E ca el, cumva, fiindcă dacă ești singur pe munte, n-ai nevoie să ai nume. Și amândoi sunt dați peste cap cumva de femeia asta. Și amândoi se străduiesc s-o apere și să o protejeze așa cum gândesc ei că ar trebui protejată. Eu am câine și dacă tu te apropii de mine și vii să mă iei în brațe că nu ne-am văzut de mult, câinele n-o să înțeleagă că tu mă iei cu cele mai bune intenții și o să sară la tine, deși eu n-aș vrea ca el să sară. Așa se întâmplă câteodată cu noi. Încercăm să-i protejăm pe ceilalți chiar dacă ei nu vor să fie protejați.
Urmăriți emisiunea „Ca-n filme” în fiecare duminică, de la ora 16:30, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
