INTERVIU. Andi Vasluianu, cu liceul la seral, a ajuns de la tâmplărie la actorie

Data publicării:
andi vasluianu

A fost tâmplar, brutar, a făcut liceul la seral, însă, a devenit ceea ce şi-a dorit cu ardoare: actor. Andi Vasluianu a muncit din greu, pentru că nu a vrut să plece din România. "O Românie care nu este a celor care ne conduc, ci a fiecăruia dintre noi", a spus actorul într-un interviu la "În fața ta".  

Andi Vasluianu, actor: Am și ajuns la seral. Da, da, am făcut seralul în '90. Trebuia să trec în clasa a IX-a și am dat la Liceul Industrial numărul 14, pe care l-am și absolvit. Nu se mai dădea treapta a doua, m-am înscris, erau fișe de înscriere, m-am înscris la zi, dar pe 15 septembrie eram pe dinafară total. Am fost la secretariat și mi-au zis: Aah, tu ești ăla care nu a venit la examen la profesională? Și aici m-a pocnit plânsul, de fapt se măsluiseră niște semnături. Apoi am cunoscut pe cineva la inspectorat, au găsit toate neregulile, dar degeaba, nu mai era nimic de făcut. Și așa, am ajuns la seral.

-Ați muncit ca tâmplar în anii '90?
-La o brutărie turcească, unde descărcam faină, cred că jumătate de an am lucrat acolo. Apoi la un butic de noapte, am stat un an acolo.

-Și pe urmă, la tâmplărie, ce ați învățat din perioada aceasta?
-Atunci, în perioada aia, îmi uram munca, aveam senzația că sunt foarte departe de visul proiectat. Dar acum, retrospectiv, mi se pare senzațional că am trăit ce am trăit, am lucrat la butic, apoi ca tâmplar. Era un sistem modular și era... acolo am învățat, că m-am dus în casele oamenilor.

-Despre muncă ce ați învățat în perioada aceea?
-Eram cu prietenul meu, care face asta în continuare, dar a plecat din țară. El era șeful meu și primul lucru pe care l-am învățat atunci a fost când trebuia să montăm ceva. El mi-a zis că facem jumate-jumate tot ce câștigăm și, din prima zi, el a făcut jumate-jumate cu mine și am zis: ce facem noi, aici?! El a zis: așa am vorbit, așa facem. După un timp, am spart o scâdură, am luat un cui și l-am bătut și am zis că nu se vede. Am zis să o bag sub covor puțin și el s-a uitat la mine și a zis: ce faci colo? Desfă tot și fă la loc! Ai greșit, repari greșeala. Nu e grav că ai greșit, ci faptul că vrei să ascunzi greșeala! Din momentul acela, nu am mai făcut niciodată chestia asta.

-V-a folosit lecția aceasta?
-Enorm! Da, mai ales în meseria pe care o fac. Există o vorbă la noi, în meseria de actor: Învață textul și nu te lovi de mobilă! E atât de simplu, însă, de multe ori, actorii uită că acesta este un lucru simplu și singurul. Adică, știi vorbele și spațiul. 

-Am senzația că ați mai învățat ceva din chestia aia, anume: să nu îți pierzi niciodată speranța.
-Clar! Este mai mult, un respect față de tine, de fiecare dată am avut senzația de la acel moment, că tot ce fac, fac pentru mine. 

-Vorbeam de anii în care nu faceați și, totuși, v-ați păstrat visul.
-A fost un moment în care era cât pe ce să nu mă mai fac actor, începusem să câștig mulți bani, eram și puști, mă relaxasem. 

-Ce le-ați recomanda altor puști, celor care se uită la dvs acum?
-Cred că, eu eram extrem de pasionat, știam tot despre actori, teatru, bunicul a fost regizor de teatru. Exista pasiunea asta în mine. Cred că, dacă există acest gen de pasiune, îl va îndruma spre destin. Nu cred că un om care e călduț în dorință nu poate să reușească asta. Îmi aduc aminte că atunci când a existat perioada, când am vrut să renunț, am mers la o piesă de teatru cu George Constantin și am spus: de ce las lucrurile să treacă? E felul meu de a fi, nu pot să stau fără asta.
 

Interviul integral îl puteți urmări în clipul de mai jos:

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri