Palatul Suțu, construcția care a stârnit invidia domnitorului A. I. Cuza

Îl găsiţi în centrul Capitalei, bucureştenii trec pe lângă el de sute de ori şi totusi puţini îi cunosc istoria tumultoasă şi ce se ascunde în spatele decorului grandios. Palatul Suţu, „ascuns" în Piaţa Universităţii din Capitală a fost în vremea sa cea mai somptuoasă reşedinţă a Bucureştiului.

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Construcţia a stârnit chiar invidia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Când acesta a venit la Bucureşti, palatul princiar nu era finalizat, în timp ce familia Suţu afişa o stemă imensă pe faţada Palatului lor. Domnitorul, deranjat, a trimis pompierii să dea jos această stemă.

Clădirea păstrează şi acum arhitectura originală. Povestea ei a început în 1832, când marele postelnic Costache Suţu a primit aprobare de construcţie de la comisarul vopselei de roşu, echivalentul primarului de sector din acea vreme, în care Bucureştiul era împărţit în culori.

Realizat în stil neogotic, cu patru turnuri, Palatul Suţu impresionează şi în exterior, dar şi în interior. Policandrul de alamă cu cele 24 de sfeşnice a fost o comandă specială dată unui meşter austriac.

Deşi conceput de postelnicul Costache Suţu, fiul său Grigore şi soţia sa Irina Suţu au creat strălucirea şi fastul Palatului.

În salon principesa Irina şi-a dorit o oglindă uriaşă de Murano. Aceasta a fost adusă de la Veneţia cu vaporul pe Dunăre şi a fost amplasată pe peretele din faţă, între cele două braţe ale scării principale.

Cei doi nu îşi întâmpinau niciodată invitaţii unul lângă celălalt, ci foloseau cele două capete ale scărilor pentru a nu se remarca diferenţa mare de înălţime dintre ei, ceea ce le-a atras porecla de „turcu şi cămila".

Irina Suţu este sculptată într-un medalion deasupra oglinzii veneţiene. Soţul a făcut şi el o comandă specială: un ceas realizat la Paris care se vede corect numai în oglindă.

Palatul Suţu era locul în care prinţi şi prinţese participau la cele mai fastuoase baluri din Bucureşti, iar oameni politici puneau ţara la cale. Să fii invitatul familiei Suţu era o onoare. La baluri nu se consumau băuturi alcoolice, în afară de şampanie, dar erau cele mai renumite din Bucureşti.

Legenda spune că regele Carol I a încetat să mai frecventeze Palatul atunci când a aflat că micul bichon pe care-l avea Suţu fusese botezat Carlică.

După moartea Irinei şi a lui Grigore Suţu, urmaşii familiei au vândut palatul statului. A fost pe rând, sediul primăriei Bucureştiului, sediul CEC, iar din 1959 a devenit sediul Muzeului Municipiului Bucureşti. Un muzeu în care vă întâlniţi cu tot farmecul şi istoria, deseori uitată, a micului Paris.