O singura persoana putea, dintr-o frază, să rezolve criza politică: Vlad Voiculescu. “Regret decizia Premierului, nu sunt de acord cu ea, dar pentru binele țării am hotărât să fac un pas în spate. Fac un apel public către colegii mei de partid să rămână la guvernare în aceste momente grele pentru români, iar tuturor susținătorilor mei le spun: mergem mai departe!”
Conferința de presă a fostului ministru al Sănătății a decurs, din păcate, complet diferit. Am sperat că amână momentul primelor mesaje publice după demitere tocmai ca să nu facă declarații la cald, ca să își cântărească bine cuvintele și să vină în fața românilor ca un playmaker, nu ca un dealbreaker. Vlad Voiculescu ar fi putut fi astăzi un erou, nu doar pentru fanii devotați, ci pentru o țară întreagă. Ar fi reușit, astfel, să proiecteze imaginea unui lider autentic, responsabil și puternic, fără orgolii și fără interese politice. Adică fix ceea ce a reușit în anii din urmă.
În schimb, a ales calea mai ușoară a unor mesaje politice care, e cert, generează emoție, dar nu rezolvă nimic. Și nici nu se bazează pe argumente clare, logice. „Mafia”, „lupta cu Mafia”, „sistemul”, „avem indicii că numărul de morți raportat este diferit de cel real”, „am început o investigație, dar nu am fost lăsați să o terminăm”, „sistemul nu vrea transparență”, „am deranjat”. Această retorică inflamează situația și amână rezolvarea crizei. Ar fi fost mult mai util un bilanț la rece, cu cifre și argumente clare, ale mandatului de ministru, împreună cu apelul către succesor, oricare ar fi el sau ea, de a continua proiectele începute.
Vlad Voiculescu are multe calități. În plan civic, a gândit și derulat proiecte minunate, iar asta nu e deloc puțin lucru și nici nu poate fi umbrit de unele ezitări sau erori mai recente, recunoscute chiar de către fostul ministru. Vlad Voiculescu este un politician tânăr. Ar fi putut să transforme această criză, plecată de la un șir de erori neforțate, într-o imensă oportunitate. Ar fi schimbat radical dezbaterea publică și ar fi dat peste nas tuturor celor care jubilează astăzi că există o criză în coaliția de dreapta – aceiași care, până mai ieri, dinamitau o țară întreagă pentru propriile lor orgolii și interese.
Ar fi putut să spună „stop și de la capăt” și să revină în stil mare într-o viitoare configurație a arenei publice, chiar dacă actuala etapă politică nu a decurs conform așteptărilor.
Serviciul public nu este despre cei care îl fac, ci despre cei pentru care îl fac. Nu este despre politicieni, este despre cetățeni. Iar România are astăzi nevoie, mai mult ca oricând, de lideri, nu de politicieni. Diferența dintre ei este simplă: politicienii se gândesc la următoarele alegeri, liderii se gândesc la următoarele generații.
