Cea mai mare agresiune militară și teritorială din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial;
Cel mai mare rapt teritorial de la încheierea ultimei conflagrații mondiale;
Cea mai mare criză a refugiaților de pe continent din ultimii 80 de ani;
CIFRE ale războiului: (conform americanilor de la CBS News și Grid news):
-
824 de soldați ruși mureau în fiecare zi în ultima lună de război (februarie 2023);
Rusia a trimis la moarte între 175.000 și 200.000 de soldați și ofițeri; (Uniunea Sovietică de atunci a pierdut un total de 15.000 de militari în întregul conflict de 10 ani din Afganistan, între 1979 și 1989)
Ucraina are până acum între 40.000 și 60.000 de morți;
Grupul de Wagner (a cărui constituire a costat rușii peste 1 miliard de dolari) a pierdut aproximativ 50% din soldații săi, ceea ce înseamnă aproximativ 25.000 de oameni;
Conform ONU, peste 7200 de civili ucraineni au fost uciși, iar 11.800 răniți (ONU admite că numărul real al victimelor este apreciabil mai mare decât aceste cifre – zonele de război greu accesibile, crimele de război ascunse, gropile comune etc), estimările independente ducând cifra spre 100.000 de civili morți sau dispăruți;
65.000 de crime de război au fost raportate de la 24 februarie 2022;
6000 de copii ucraineni au fost duși în tabere de pe teritoriul Rusiei;
14 milioane de refugiați: 8 milioane de ucraineni au părăsit deja granițele Ucrainei, iar alte peste 5,4 milioane și-au părăsit casele sau locurile natale migrând în interiorul Ucrainei;
Între 500.000 și 1 milion de ruși au părăsit Federația Rusă fugind de incorporare sau de situația din lagărul rusesc;
Se estimează că 20.000 de ruși au fost deja arestați fiind în detenție în Federația Rusă pentru că s-au opus războiului;
SUA a ajutat Ucraina cu 100 de miliarde dolari: 29,8 miliarde dolari în termeni militari, 16 miliarde ajutor financiar, 10,5 miliarde ajutor umanitar; Se estimează că suma reală atinge 100 de miliarde de dolari – Este o premieră absolută: SUA nu a oferit niciodată atât de multă asistență militară unui stat care nu a fost gazda forțelor americane ce luptau într-un război;
UE a ajutat Ucraina cu 58 de miliarde de dolari;
PIB-ul Ucrainei a scăzut cu 30%, iar economia Federației Ruse s-a contractat cu 2,1%;
Volodymyr Zelenskyy s-a adresat de 350 de ori națiunii sale de la începutul războiului de agresiune al Rusiei, a vorbit pentru 30 de parlamente și a călătorit în afara Ucrainei în USA, Londra și Paris într-un an;
Ca unul care am fost în Ucraina, în locurile genocidului rus (mai 2022), am înțeles pe deplin că invazia barbară a rușilor în Ucraina a avut scopul de la bun început a unui genocid: de a elimina națiunea ucraineană. Am văzut cu ochii mei gropile comune, distrugerile imense, sute de case și blocuri rase complet, am văzut locurile genocidului pe care invadatorii ruși l-au transformat în cel mai cumplit loc al crimei din Europa. "A doua armată a lumii" s-a dovedit a fi o armată de violatori și tâlhari, criminali odioși care nu mai pot fi considerați ființe umane. Garda națională rusă, mercenarii ceceni, soldații Armatei Ruse au făcut ca 80 de ani de civilizație după al doilea război mondial să fie șterși. Fiecare zi, săptămână și lună a primului an de război au adus cele mai mari crime și distrugeri pe care umanitatea le credea dispărute pentru totdeauna din Europa.
O agresiune atât de irațională precum cea a Rusiei asupra Ucrainei și a Occidentului în general a readus lumea civilizată în situația de a reacționa unitar și rapid față de cele mai grave violări ale dreptului internațional, față de o invazie militară botezată împotriva bunului simț „operațiune specială”, și împotriva gravelor crime și violuri comise de militarii ruși pe care ucrainenii îi numesc „orci”. Dacă istoricii au fost uluiți să afle grozăviile pe care le-a lăsat în urmă armata roșie în drumul său spre Berlin, omenirea constată astăzi cu oroare că rușii nu au abandonat practicile violurilor în masă, a torturilor și a crimelor în rândul civililor. Rusia s-a întors în evul său mediu contemporan, caracterizat de crime și barbarie. Rusia a ieșit oficial din lumea civilizată.
Cu aceleași justificări golănești, cu aceleași atitudini de soldățoi cu mușchi și fără minte, rușii exersează teroarea doar cu ajutorul forței militare. Nicio altă valoare, niciun alt principiu nu răzbat din discursurile lui Putin care a împins cea mai întinsă națiune de pe pământ înapoi spre întuneric. Și, ca în filmele cu sociopați, vrea să ne tragă pe toți cu el. Rareori în istorie vreo armată a fost atât de lipsită de orice urmă de ideologie pozitivă, de ideal în luptă, de fervoare civilizațională. Dimpotrivă, după argumentele scremute și inventate, liderii ruși par desprinși din trecutul țarist premodern. După al doilea război mondial Occidentul a făcut toate eforturile pentru a înlocui dreptul forței cu forța dreptului, politica ghioagei și a celui mai tare, cu principii stabile și predictibile. Nu și Rusia.
Agresiunea asupra Ucrainei este nu este un accident. Nenumărați observatori și analiști au observat din timp că Rusia a schimbat tonul și dă semne tot mai vizibile de revenire la o politică născută din agresiune și forță. Serviciile secrete occidentale au prevenit Ucraina de planurile Kremlinului, iar liderii de la Kiev știau prea bine ce fel de vecini sunt „frații” lor ruși. Însă nici rușii nu se așteptau realmente să le fie trimiși copiii într-un război născut din considerente de-a dreptul psihanalizabile. Oamenii raționali știu că una este să scoți armata la vedere și să trimiți un mesaj și că altceva este să scoți armata și să îi dai ordin să tragă cu rachete, să invadeze o țară căreia i-ai garantat securitatea frontierelor.
Putin a calculat și a tot recalculat momentul atacului. Doar că, orbit și mințit de cercul de apropiați care amintește de nulitățile care roiau în jurul lui Ceaușescu, nu a realizat că nu momentul ales era important și că indiferent când ar fi pornit invazia, lumea liberă ar fi reacționat la fel. După atacurile asupra Georgiei, după anexarea Crimeei și după înarmarea separatiștilor din Donbas, după bombardarea fără milă a civililor în Siria, după implicarea în alegerile prezidențiale din SUA sau finanțările mascate pentru tabăra „Leave” din referendumul pentru Brexit - după toate acestea se umpluse paharul. Iar minciunile nerușinate din zilele premergătoare invaziei Ucrainei au amintit izbitor de tacticile lui Hitler, care credea că joacă pe degete pe toată lumea tot timpul. Doar că ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Ce sentiment pot trăi oamenii din Rusia cărora li se tot spune că această operațiune care le înghite fiii este necesară pentru a salva Rusia de agresiunea NATO, dar unul dintre rezultate este că Suedia și Finlanda au decis să adere la alianța nord-atlantică? Sau cum primesc părinții ruși vestea că fiul lor și-a pierdut viața în „operațiunea militară specială” care se întinde pe un termen nelimitat și care pune economia rusă pe picior de război? Nu putem ști atâta timp cât societatea rusească a reintrat sub un control draconic al fostelor cadre din KGB, cadre care din moment ce controlează toate resursele statului rus au revenit fără vreo jenă la fostele practici pentru care această instituție violentă a intrat în vocabularul cotidian și în paginile de istorie.
Rușii au presupus că vor defila prin Kiev în trei zile de la invazie. Dar ucrainenii au învins deja pentru simplu motiv că își folosesc inteligența și au strivit mitul invincibilității armatei ruse sau al „tăvălugului” acesteia. Ca să acopere rușinea, Putin spune acum că armata rusă luptă de fapt împotriva NATO. Ceea ce este total fals. Armata ucraineană îi ține piept singură, iar sprijinul occidental constă în echipamente militare, nu în armate care să lupte pe front. Sprijinul informațional și suportul moral al Occidentului nu ucide soldați ruși.
În decursul acestui an am privit cu oroare la dovezile care demonstrau că armata rusă a comis violuri pe scară largă și că a torturat civili, că rușii s-au retras cu coada între picioare după ce au încercat amatoristic să preia Kievul. Am mai văzut că rușii își schingiuie prizonierii, că știu să bombardeze ținte civile, blocuri de locuințe și infrastructura energetică. Am mai văzut că loviturile militare cele mai îndrăznețe și de efect le-au dat ucrainenii - vezi scufundarea navei amiral din Marea Neagră a flotei ruse, Moskva, sau distrugerea podului Kerci care leagă Crimeea de Rusia sau contraofensiva din zonele Harkov și Herson.
După 24 februarie 2022, pentru Vladimir Putin și adulatorii lui a fost începutul sfârșitului, și aceasta nu este deloc o speranță deșartă. A devenit rapid un lider izolat care organizează întâlniri în Kazahstan și Turkmenistan, care are dialoguri dese doar cu Lukașenko, este tot mai singur, vorbește singur, va sfârși singur, dar deja trage Rusia după el înapoi în era violenței.
