Știu că evenimentele politice ale acestor zile ne ocupă tot timpul și ne consumă toată energia. Acest modus operandi al politicii și societății românești ne-a transformat în milioane de pompieri, care sting incendii de azi pe mâine, adesea incapabili să prevină, să planifice, să anticipeze. Doar că anumite mize sunt prea importante pentru a fi ignorate, iar gazul românesc din Marea Neagră este una dintre ele. Cine, așadar, apără Neptun Deep? Și cum ne pregătim pentru anul viitor, când va începe producția?
Pe 5 iunie 2026, la ora 10:28, o dronă maritimă s-a autodetonat în Dana 78 a Portului Constanța, la câteva sute de metri de cel mai mare terminal petrolier al țării. Alte trei drone s-au autodetonat în larg. SCOMAR, sistemul nostru de supraveghere a litoralului, nu a văzut-o. Primul mesaj RO-Alert a ajuns la oameni după ce explozia se produsese deja. Am scris acum câteva săptămâni că războiul lui Putin a ajuns pe acoperișul românilor, la Galați. Acum a ajuns și în port, lângă rezervoarele care alimentează jumătate din economia noastră. Suntem deja expuși. Singura întrebare care contează e cine ne apără și cum o face.
Nu e un accident izolat. Pe 28 spre 29 mai, o dronă rusească Geran-2 a lovit un bloc din Galați și a rănit doi oameni, iar raportul tehnic al Armatei a confirmat originea. Pe 3 iunie, scafandrii Forțelor Navale au neutralizat o mină marină pe plaja dintre Vama Veche și 2 Mai. Trei incidente în nouă zile, pe o fâșie de mare care e a noastră.
Ce vedem cu toții pe radar
Deschideți o aplicație de trafic maritim. Marine Traffic e gratuită. Veți vedea petroliere vechi sub pavilioane de complezență, Liberia, Sierra Leone, Camerun, pavilioane pe care nicio companie serioasă nu și le mai pune. Suprapuneți-le peste listele Kievului și ale Uniunii Europene și o parte se dovedesc nave ale „flotei fantomă” a Federației Ruse. Nu e o figură de stil. Petroliere sancționate de UE, Paxmaris, Croco, Ira, Celine, au acostat în Constanța și la Midia-Năvodari, iar la câteva săptămâni le regăsiți încărcând la Novorossiisk și Tuapse, conform monitorizării guvernului ucrainean. Una dintre ele, Dashan, trecuse prin Constanța înainte ca o dronă ucraineană să o scufunde în drum spre Novorossiisk.
Tot pe radar le vedem staționând. În decembrie 2025, petrolierul Clean Raider, sub pavilion liberian, s-a învârtit zile la rând în Zona Economică Exclusivă a României, la 35 de kilometri de țărm în dreptul Tuzlei, la mai puțin de un kilometru de Kolente, sosit din Novorossiisk cu transponderul stins. Nu tranzita. Staționa, în același spațiu maritim în care se află perimetrul nostru energetic Neptun Deep. Liniștite. Nesomată. Fără ca vreo navă a Forțelor Navale Române să se apropie, să le ceară socoteală, să le împingă din zonă. Franța a abordat în larg petrolierul Grinch, sub pavilion fals, în temeiul dreptului internațional. Noi nu am făcut-o niciodată, să nu supărăm Federația Rusă.
Asta vede orice român cu un telefon. Și e inacceptabil.
Legea există. Negru pe alb.
Am auzit, în zilele astea, refrenul comod: „nu avem cadrul legal", „nu se știe cine răspunde". E fals. Am verificat, articol cu articol.
O dronă marină este „navă" în înțelesul legii. Legea nr. 17/1990, art. 47 alin. (1) pct.5, definește nava ca orice construcție maritimă, indiferent de pavilion, inclusiv submersibilele și mijloacele plutitoare. Dacă acea navă face manevre cu arme, lansează tehnică militară sau vehicule submersibile, ori perturbă comunicațiile, trecerea ei nu mai este inofensivă, conform articolului 18 alin. (2). Iar în acel moment, art. 24 spune limpede că organele competente folosesc „orice mijloace legale, inclusiv de constrângere".
Cine execută constrângerea? Tot legea răspunde. Art. 35 alin. (6) și art. 65 din aceeași lege rezervă dreptul de urmărire și măsurile de constrângere împotriva navelor străine, în marea teritorială și în Zona Economică Exclusivă, exclusiv navelor și aeronavelor Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne. Aici legea vorbește clar și numește instituția responsabilă.
Pentru instalațiile din larg, art. 16 ne dă jurisdicție exclusivă și instituie zone de securitate de până la 500 de metri în jurul lor, iar art. 12 alin. (2) protejează conductele submarine cu zone de 1.000 de metri. În zona contiguă, până la 24 de mile marine, art. 8 ne permite control vamal, fiscal și de frontieră. Iar pentru cer, Parlamentul a mers deja până la capăt: Legea nr. 73/2025 dă Ministerului Apărării controlul spațiului aerian, art. 5, și dreptul de a distruge, neutraliza sau prelua o dronă, art. 21 și 22, pe un lanț de decizie care urcă la CSAT. Pe românește, pentru aer avem deja butonul reglementat. Pentru mare avem temeiul, dar nu l-am dus la capăt și nu îl folosim.
Cine răspunde, pe articole
Confuzia de competență e un mit, întreținut de cei care nu vor să-și asume răspunderea.
Apărarea perimetrului Neptun Deep și neutralizarea muniției revin Forțelor Navale Române, structură a Armatei sub Ministerul Apărării Naționale, conform art. 14 din Legea nr. 346/2006, respectiv art. 16 și 65 din Legea nr. 17/1990. Urmărirea și constrângerea navelor străine revin Apărării și Internelor. Frontiera maritimă și litoralul țin de Poliția de Frontieră, prin Garda de Coastă, din Ministerul Afacerilor Interne. Autoritatea Navală Română răspunde doar de siguranța navigației, conform art. 7 și 18 din Ordonanța nr. 42/1997, iar a-i cere misiuni militare e o greșeală de înțelegere. Protecția infrastructurii critice energetice se coordonează de Interne, prin Centrul Național de Coordonare a Protecției Infrastructurilor Critice, și de premier, conform art. 4 din Ordonanța de urgență nr. 98/2010. Palierul antiterorist e al SRI. Iar deasupra tuturor, coordonarea strategică e a CSAT, conform. 1 din Legea nr 415/2002.
Fiecare are atribuția lui. Legea există.
Miza reală: Zona Economică Exclusivă a României
Aici e miza pe care vreau să o înțeleagă toată lumea. Neptun Deep e cel mai mare proiect de gaze din istoria României, ridicat în apele asupra cărora statul român exercită drepturi suverane. Ce protejăm acolo e un bun strategic al întregii țări, securitatea energetică a fiecărui român, dincolo de interesul comercial legitim al oricărui operator. Vorbim de circa 100 de miliarde de metri cubi de gaze, o investiție de până la 4 miliarde de euro a OMV Petrom și Romgaz, prima moleculă în 2027 și o producție de circa 8 miliarde de metri cubi pe an, care fac din România cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană. Zece sonde pe zăcămintele Domino și Pelican Sud, trei sisteme submarine de producție, o platformă, o conductă către Tuzla. Și vorbim, desigur, de cel puțin 20 de miliarde EUR în plus la bugetul statului în 10 ani de exploatare, într-o perioadă cu deficite bugetare mari, datorie externă în creștere și împrumuturi care împovărează generații.
Acest perimetru Neptun Deep se încadrează literal, ca ipoteză, în Anexa 1 a Ordonanței de urgență nr. 98/2010, la sectorul energetic, subsectorul gaze naturale. Este infrastructură critică națională. Iar vulnerabilitatea lui e asimetrică și brutală. O singură dronă subacvatică, ieftină, lansată de oricine, poate indisponibiliza întreaga platformă. În scenariul cel mai grav, un risc care nu poate fi exclus, un atac la cap de erupție sau la zăcământ poate produce o catastrofă energetică și de mediu. Patru miliarde de euro de infrastructură strategică, expuse unei drone de câteva mii de euro. Cine privește această ecuație și nu acționează își asumă o răspundere imensă, dar și un mare eșec național.
O notă personală
Nu vorbesc din afară. În mandatul meu la Energie, am cerut în repetate rânduri Ministerului Apărării Naționale să asigure protecție antidronă pentru infrastructura critică din energie, inclusiv pentru Oil Terminal la Constanța. Am convocat și condus întâlniri dedicate pe Neptun Deep, în care am pus pe masă, articol cu articol, aplicabilitatea Legii nr. 17/1990 pentru perimetru și nevoia stringentă de coordonare între Apărare, Interne și Autoritatea Navală. Am spus atunci, și repet și acum: gazul din Marea Neagră înseamnă libertate, iar libertatea se câștigă apărând-o efectiv, pe mare.
Ce trebuie făcut acum
1. Convocarea CSAT pe tema Neptun Deep și a securității Zonei Economice Exclusive. În CSAT este calea operațională prin care se pot accelera deciziile strategice. E momentul să fie folosită.
2. Hotărâri CSAT pentru înăsprirea pazei Zonei Economice Exclusive și prezență navală permanentă a Forțelor Navale în jurul perimetrului Neptun Deep.
3. Tratarea fermă, în limita dreptului mării, a navelor cu pavilion fals: somare, legitimare, control în zona contiguă, dispersare din preajma zonelor de securitate și aplicarea riguroasă a sancțiunilor internaționale împotriva flotei fantomă a Rusiei..
4. Protecție antidronă reală pentru infrastructura critică energetică, inclusiv Oil Terminal și perimetrul Neptun Deep, cu senzori care să acopere golul dovedit al SCOMAR.
5. Operaționalizarea coordonării dintre Apărare, Interne, Autoritatea Navală și SRI, sub coordonarea CSAT, pe competențele care există deja în lege.
Am spus NU gazului rusesc atunci când era greu. Acum trebuie să spunem NU și navelor rusești care se plimbă nestingherite prin apele noastre și amenință cea mai importantă investiție strategică a țării. Avem legea de partea noastră. Ne mai trebuie doar curajul și voința politică și instituțională de a o aplica. România trebuie să fie stăpână pe marea ei, așa cum trebuie să fie stăpână pe energia ei.
