Dacă vrem să înțelegem și să reducem fenomenul adicțiilor, indiferent dacă vorbim de substanțe sau de comportamente, trebuie să privim acolo unde prinde rădăcini: în comunitate.
România nu e un bloc monolitic. Fiecare comunitate are ritmul, vulnerabilitățile și reperele ei. Problemele din Tulcea nu seamănă cu cele din Cluj, deși ambele sunt municipii reședințe de județ. La fel cum o comună din Delta Dunării trăiește alte tensiuni decât una aflată la poalele Tâmpei sau din preajma Timișoarei.
Rezultatele recente ale studiului european ESPAD 2024 arată că România se află sub media europeană la consumul de droguri, dar peste medie la alcool, tutun și țigări electronice. La fel și dacă ne referim la accesul la jocuri de noroc sau timp prea mult petrecut în mediul digital. Referitor la substanțe, opt din zece adolescenți au consumat alcool cel puțin o dată, iar peste jumătate au încercat produse cu nicotină. Este un semnal clar că riscurile nu vin doar din ilegal, ci și din normalul acceptat social.
Alți indicatorii relevanți sunt cei de gen. Spre exemplu fetele depășesc băieții în consumul de nicotină, iar diferențele de bunăstare psihologică între genuri sunt semnificative: 74% dintre băieți spun că se simt bine, față de doar 53% dintre fete. Așadar, problema nu este doar „cine și ce consumă”, ci de ce și în ce context.
Ce este abordarea comunitară și de ce știm că funcționează?
Știința este clară. Modele precum CHAMPS (Children Amplified Prevention Services) al Organizației Națiunilor Unite sau Planet Youth din Islanda au arătat că prevenirea eficientă nu se face prin campanii uniforme, ci prin politici construite local, pe date locale. Comunitățile care și-au cartografiat nevoile, de la accesul la activități pentru tineri până la dinamica familiilor, au redus semnificativ consumul de alcool, tutun și droguri în rândul adolescenților.
Succesul acestor programe s-a bazat pe implicarea părinților, profesorilor, autorităților locale și a tinerilor înșiși. Nu s-a impus o soluție, s-a construit una împreună, de la extinderea accesului la activități sportive până la construirea unei rețele de tineri voluntari.
Asta înseamnă abordare comunitară: decizii luate de oameni care știu realitatea locului, nu de funcționari care o citesc într-un raport.
România are în față o alegere: replicarea modelelor „de sus în jos” sau a pune comunitățile în centrul soluției. Pentru abordarea comunitară este nevoie de multă convingere, conștientizare și responsabilizare.
Efortul, însă, merită, pentru că știm din experiența altor state că funcționează.
Uniți în diversitate nu trebuie să fie doar un motto european abstract
O țară diversă are nevoie de soluții diverse. Recunoașterea faptului că Bistrița, Craiova sau Focșani nu trăiesc aceleași realități înseamnă maturitate, nu divizare și nici fuga de responsabilitate. Dacă vrem să protejăm generația tânără, trebuie să începem prin a o asculta acolo unde trăiește, trecând astfel de la centralismul declarativ la parteneriatul local real.
Asta înseamnă că prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun sau comportamente digitale adictive trebuie construită în jurul școlilor, familiilor și tinerilor din fiecare localitate, nu după șabloane importate. Pentru că doar o Românie care își valorifică diversitatea poate dezvolta comunități mai sănătoase și un model de prevenire care funcționează. Unul făcut cu oameni, nu doar pentru ei.
