În următoarele zile, o bătălie feroce pentru viitorul Bisericii se va desfășura în interiorul Capelei Sixtine, scoțând la iveală lupta internă pentru putere care a caracterizat pontificatul Papei Francis, scrie The Guardian.
Papa a luat însă câteva măsuri pentru a-și asigura un succesor care să-i continue misiunea – a numit aproximativ 110 cardinali dintre cei 135 cardinali eligibili (cei în vârstă de peste 80 de ani nu sunt eligibili să participe la conclav). Iacopo Scaramuzzi, jurnalist la La Repubblica și autor al cărții Tango Vaticano. Biserica în vremea lui Francisc, afirmă însă că, deși dificilă, nu este imposibilă alegerea unui papă anti-Francisc. „Acest grup de cardinali nu este unanim și unit, nu toți împărtășesc aceleași idei. Aproape toți cardinalii pe care i-a ales sunt păstori ai unor mari dieceze din întreaga lume.” Printre aceștia se află atât conservatori, cât și progresiști, spune Scaramuzzi. Spre exemplu, cardinalul german Gerhard Ludwig Müller, deși numit de Francisc, s-a confruntat adesea cu Papa, calificând binecuvântarea cuplurilor gay drept o „erezie”.
Multă vreme, simbolul conservatorilor care l-au contestat pe Francisc a fost însuși predecesorul său, Papa Benedict. Deși promisese să se retragă după ce a părăsit tronul papal în 2013, Benedict a rămas în Vatican, a avut întâlniri, a acordat interviuri, a scris cărți și articole și a exprimat opinii contrare celor ale lui Francisc, notează The Guardian. Iar opoziția fermă față de Francisc a continuat și după moartea Papei Benedict, culminând cu episodul în care influentul cardinal George Pell a publicat sub pseudonim un memoriu în care a descris pontificatul lui Francisc drept o „catastrofă” (Pell avea să fie acuzat, în 2017, de cinci infracțiuni sexuale cu minori, pentru a fi achitat ulterior).
Nici Papa Francisc nu și-a cruțat adversarii. În autobiografia sa, Speranță, a spus că un indiciu despre starea de spirit a criticilor săi este ostentația vestimentară: „Aceste stiluri de a te costuma ascund uneori dezechilibre psihice, devieri emoționale, dificultăți comportamentale, o problemă personală care poate fi exploatată”.
Papa i-a scandalizat pe conservatori prin poziția mai blândă Bisericii față de catolicii divorțați și recăsătoriți, cărora le-a deschis calea către împărtașanie. A fost imediat acuzat de erezie, iar, în 2019, acuzația a fost reluată într-o scrisoare deschisă de 20 de pagini, semnată de peste 1500 de preoți și teologi importanți, care denunțau „daunele acumulate cauzate de cuvintele și faptele Papei Francisc de-a lungul anilor, care au dus la una dintre cele mai grave crize din istoria Bisericii Catolice”.
Doi dintre cei mai duri opozanți ai lui Francisc sunt acum printre favoriții la tronul papal. Este vorba despre cardinalul american Raymond Burke (care s-a opus constant pozițiilor papei privind drepturile persoanelor gay și problemele de justiție socială, aliniindu-se ideologic cu Donald Trump) și cardinalul Robert Sarah (care, alături de Papa Benedict, a publicat o carte în care apăra celibatul clerical, exact în momentul în care Francisc lua în calcul relaxarea acestei reguli).
“Mai mulți factori vor influența rezultatul conclavului, în special politica internațională. Trump, China, naționaliștii... aceștia sunt factori care, într-un fel sau altul, vor conta”, afirmă Iacopo Scaramuzzi, adăugând ca membrii Conclavului ar putea opta chiar și pentru „cineva mai ordonat și mai puțin carismatic decât Francisc”.
