În timp ce unii reușesc cu brio să ignore oportunități și să amâne construcția unui viitor mai bun pentru România, alții încearcă să construiască punți și să ofere orizonturi optimiste celor pe care îi reprezintă. Am ales să fac parte din a doua categorie și să nu asist pasiv la privarea României de reformele și investițiile necesare. Astfel, am participat luna aceasta, ca reprezentant al grupului Renew Europe, în delegația Comisiei de Industrie, Cercetare și Energie a Parlamentului European, într-o vizită de lucru în Statele Unite.
Având în minte cuvintele lui John F. Kennedy care spunea că "eforturile și curajul nu sunt suficiente fără scop și direcție", mi-am propus să le prezint omologilor americani perspectiva europeană și în particular cazul României și să putem identifica modalități prin care SUA să privească România ca un partener strategic, nu doar din perspectivă geostrategică și de securitate, ci și din perspectivă comercială, industrială, economică. Am obținut câteva mici victorii care, dacă nu vor fi fructificate de către Guvernul României, se vor adăuga la restul oportunităților ratate.
Discuțiile din cadrul delegației s-au concentrat pe teme pe care le urmărim atent și în România de ceva vreme: mediu, energie, semiconductori, lanțuri valorice și de aprovizionare au fost disecate și analizate pentru a gândi noi moduri de revitalizare a parteneriatului transatlantic.
SUA, la fel de preocupată ca România de efectele sociale ale tranziției verzi și de viitorul zonelor miniere
Cum era de așteptat, administrația Trump a încetinit profund tranziția spre energie verde a continentului american. Ținta propusă pentru 2050 de a avea zero emisii de carbon, în special în contextul COP26, este o provocare mare pentru americani, mai ales că investițiile americane în energie regenerabilă trebuie să crească notabil pentru a face posibilă îndeplinirea acestui obiectiv. În urma unei întâlniri cu Jose Fernandez, Subsecretar de stat pentru creștere economică, energie și mediu și cu Dereck J. Hogan, Secretar principal adjunct în Biroul pentru Relații Europene și Eurasiatice, am înțeles că o parte din investiții vor merge, ca în România de altfel, în decarbonizare, iar Administrația Biden a anunțat că, pe lângă măsurile naționale, vor susține investițiile în energie regenerabilă pentru țări precum Indonezia sau India.
Am avut un schimb de replici și cu echipa senatorului Joe Manchin, președintele comisiei de Energie și Resurse naturale din Senat, și le-am explicat dificultățile cu care se confruntă România în zonele miniere, dar și instrumentele puse de UE la dispoziția statelor pentru a asigura o tranziție echitabilă. Am discutat despre cum să asigurăm un viitor economic și social bun lucrătorilor din domeniul minier care vor trebui să suporte efectele tranziției verzi, iar pe această temă soluția găsită este echilibrarea vitezei tranziției cu investițiile în inovare. Strategia pe care ei o vor aborda, și pe care am putea să o implementăm și noi, este să se prioritizeze crearea de noi locuri de muncă prin investiții în proiecte inovative. Nu este greu de înțeles că dacă ajuți lucrătorii minieri prin cursuri și susținere financiară, iar în același timp dezvolți sursele de energie regenerabilă astfel încât să generezi locuri de muncă, înlături cel mai mare producător de carbon din industria energetică fără să lași în urmă familii întregi care nu au parte de condiții de trai adecvate.
Desigur, România are posibilitatea de a accesa fonduri europene pentru a stimula investițiile sustenabile, prin Fondul pentru o Tranziție Justă, prin PNRR, prin InvestEU, însă nu este suficient să depindem doar de UE. Bugetul național ar trebui să prevadă modalități prin care alocăm sume în investiții verzi care să returneze profit direct în bugetul de stat. Pe lângă alocările europene și naționale, România poate profita de susținerea SUA când vine vorba de fonduri pentru energie regenerabilă, întrucât investițiile internaționale pe care le prevede SUA pentru combaterea schimbărilor climatice se vor dubla, iar americanii sunt dispuși să susțină alte regiuni ale lumii cu până la 11 miliarde de dolari anual pentru investiții durabile.
SUA susține investițiile inovative în energia nucleară în România
O altă temă care a antrenat ambele părți în lungi dezbateri legate de potențial de colaborare a fost sectorul energetic. În contextul tranziției verzi, dar și al tranziției digitale, sectorul energetic global trebuie să devină mai consolidat și mai predictibil, pentru a face față crizelor precum cele cu care ne confruntăm acum, fie că discutăm de creșterea abruptă a prețurilor la energia electrică și gaze, la siguranța rețelelor energetice sau la creșterea eficienței energetice a clădirilor. Din discuțiile cu fostul Ambasador al SUA în UE, Richard Morningstar, am aflat că SUA privește cu ochi critici eforturile UE în sectorul energetic, susținând că europenii nu se concentrează suficient pe siguranța energetică. De partea noastră, nu putem să nu remarcăm faptul că, la nivel intern, există neînțelegeri între americani pe partea de renunțare la resursele energetice poluante, întrucât există în continuare voci care se întreabă cum este justificată nevoia de a grăbi tranziția spre energie verde, iar mulți republicani luptă activ împotriva măsurilor verzi propuse.
În schimb, există o veste bună care trebuie menționată, care se reflectă deja și la noi, anume susținerea energiei nucleare, confirmată într-o întâlnire cu Dr. Stephen Binkley, director al Biroului de Știință în cadrul Departamentului de Energie (DOE). Mai precis, pe lângă colaborarea deja existentă pentru dezvoltarea centralei de la Cernavodă, americanii doresc să investească în centralele nucleare modulare de mici dimensiuni (SMR), iar România va deveni gazdă pentru un parteneriat între NuScale și Nuclearoelectrica, cu obiectivul de a construi o astfel de centrală pilot înainte de 2028. România urmează să primească peste 2 milioane de dolari pentru asistență tehnică din partea SUA, pentru a deveni un epicentru regional de cercetare, educație și formare în ceea ce privește reactoarele modulare de mici dimensiuni. Această asistență ar presupune și cooperarea pentru crearea unui simulator de SMR în una dintre universitățile principale din țara noastră, o serie de ateliere privind reglementările SMR și nu numai, fără să trecem cu vederea impactul benefic pe care centrala îl va avea prin crearea de noi locuri de muncă.
România, țintă potențială a investițiilor în microcipuri și semiconductori
Nu este o surpriză că subiectul care mi-a captat cel mai mult interesul a fost dat de dezvoltarea industriei de semiconductori. De altfel, a fost unul din punctele cheie ale vizitei în Statele Unite. În condițiile efortului de limitare a dependenței industriale externe, mai ales față de China, SUA face eforturi pentru internalizarea lanțurilor valorice și pentru consolidarea industriilor cheie precum cea de semiconductori. În acest sens, un act delegat pentru construcția de cipuri (US Chips Act) a trecut deja de Senatul american și dacă va trece și de Congres va da startul unei finanțări de 52 de miliarde de dolari pentru investiții în acest sector. Asociația Industriei de Semiconductori apreciază că prin acest act producția de semiconductori va înregistra o creștere aproximativă de 56%.
De la reprezentanta Departamentului de Comerț, Dr. Monika Gorman și de la Directorul Institutului Național de Standarde și Tehnologie, Gordon Gillerman, am aflat că se dorește alinierea intereselor între SUA și UE. Exporturile, anticiparea nevoilor viitoare și evitarea întrecerilor între cei doi actori legat de cine reușește mai repede să devină lider sunt elemente esențiale despre care am discutat îndelung pe parcursul acestei delegații.
Pentru Administrația Biden, cipurile și semiconductorii reprezintă priorități clare pentru consolidarea lanțurilor valorice americane, iar cooperarea cu Uniunea Europeană în acest domeniu se traduce printr-o șansă foarte mare, mai ales pentru noi, ca țară, să devenim actori importanți pe această scenă industrială.
Concret, reprezentanții Asociației Industriei Americane de Semiconductori au explicat că fiecare dolar investit în această industrie se transformă în 70 de dolari adăugați la PIB. Pentru România, dezvoltarea unei astfel de industrii puternice ar putea să schimbe radical regulile jocului la nivel european. În discuțiile cu investitorii americani din această industrie, am explicat că țara noastră posedă un mediu favorabil pentru extindere industrială în această sferă. În fond, putem urma modelul american și să implicăm firmele și universitățile noastre pentru dezvoltarea de prototipuri. De altfel, EU Chips Act, documentul care va crea un cadrul legislativ și financiar pentru încurajarea producerii de cipuri la nivel european, va deveni în viitorul apropiat un punct bun de plecare pentru industria noastră.
PNRR-ul României, subiect de discuție în SUA
Ocazia pe care o are acum România de a investi în industria de semiconductori este cu adevărat extraordinară. Putem avea o rampă de lansare pentru a oferi un stimulent economiei țării noastre și a ne reconfigura prezența pe scena industrială europeană și chiar globală. Am prezentat câteva dintre investițiile pe care le avem menționate în PNRR, explicând modul în care Uniunea Europeană, prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, oferă sprijin statelor membre pentru reforme și investiții. Interesul investitorilor americani a sporit vizibil atunci când le-am spus că în Planul nostru sunt alocate 500 de milioane de euro pentru cipuri semiconductoare.
Avem o sumă de la care să pornim, iar investiția în microelectronică se traduce în PNRR prin utilizarea tehnologiilor inovative și dezvoltarea competențelor de producție prin implementarea unui proiect multinațional ce presupune asocierea mai multor actori industriali în cadrul unui proiect important de interes european comun (IPCEI).
Dar nu trebuie să ne gândim că doar prin PNRR putem primi finanțare pentru acest domeniu, cum nu trebuie nici să așteptăm cuminți investitorii americani. Putem să apelăm la alte programe precum InvestEU sau Horizon Europe pentru atragerea de sume pe care le putem folosi astfel încât să derulăm aceste procese. Doar voință politică să fie.
Concluzii și perspective pe termen mediu și lung
La nivel european, această delegație a făcut un prim pas în a întări legătura cu SUA, iar parteneriatul transatlantic a început să recapete forța pe care o avea înainte de administrația Trump. Constituirea în această vară a Consiliului UE-SUA pentru Comerț și Tehnologie (Trade and Tech Council) relansează cooperarea între cele două puteri internaționale, iar grupurile de lucru din cadrul Consiliului vizează ramurile în care este crucială sinergia UE cu SUA. De la energie, standarde transatlantice comune, schimbări climatice la promovarea IMM-urilor și asigurarea unor lanțuri de aprovizionare puternice, Consiliul UE-SUA pentru Comerț și Tehnologie va asigura coordonarea și elaborarea strategiilor optime pentru cei doi parteneri.
La nivel național, trebuie să înțelegem că relația noastră cu SUA nu va avansa dacă noi continuăm să privim rolul americanilor drept unul strict militar, de apărători ai securității noastre și atât. Dacă am folosi resursele puse la dispoziție de partenerii de peste ocean, am fi uimiți să remarcăm câtă dorință și potențial de investiție există din partea americanilor care au necesități strategice în regiunea aceasta. Desigur, colaborările cu ei ar deschide noi canale de cooperare la care România nu are acces momentan. Unul din punctele nevralgice îl constituie în continuare vizele, însă dacă reușim să devenim nu doar un actor geostrategic, ci și un partener comercial apropiat, ar putea fi prevăzute schimbări de viziune în privința aceasta.
Scriam la începutul anului despre cum România poate să „joace mai hotărât în contextul parteneriatului transatlantic, folosind sprijinul UE când are de obținut lucruri de la SUA și invers”, iar această idee se menține.
Pandemia a creat răni care continuă să se adâncească, iar acum, mai mult decât oricând, este vital să realizăm că doar dacă lucrăm la parteneriate puternice ne asigurăm că nu ne lansăm în curse pe care nu ni le putem asuma. Lucrând împreună, ne dezvoltăm împreună, și în acest fel ne asigurăm că nu pierdem nimic din vedere.
Această delegație m-a convins, atât pe mine, cât și pe echipa cu care lucrez în Parlamentul European, că avem niște oportunități uriașe și foarte mult de muncă. Și mă îngrijorează faptul că la nivel național încă nu înțelegem acest lucru. Iar timpul trece în defavoarea noastră. România se poate afla în același timp atât în avangarda Uniunii Europene, cât și un partener-cheie economic și industrial pentru Statele Unite ale Americii, iar dacă noi alegem să valorificăm șansele pe care le avem acum, putem să lăsăm în urma noastră o Românie mai bună pentru următoarele generații.
Dragoș Pîslaru este economist, europarlamentar USR, parte a grupului politic Renew Europe. Este coordonator Renew Europe în cadrul Comisiei pentru muncă și afaceri sociale și Co-raportor al Parlamentului European pentru Mecanismul de Redresare și Reziliență.
Tana Foarfă este consilier pe politici economice și fiscale în Parlamentul European, lucrând pe instrumente financiare europene precum Mecanismul de Redresare și Reziliență, Instrumentul pentru Asistență Tehnică sau InvestEU.
Cătălina Uță este asistent local europarlamentar, responsabilă de zona de politici industriale, energie și inovare. Este absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității din București și este pasionată de industrie și tehnologie.
