În ultimele săptămâni, evoluția prețului petrolului a revenit în centrul dezbaterii economice. Cotația internațională a țițeiului Brent – reperul pentru piața europeană – a crescut semnificativ, apropiindu-se din nou de niveluri care ridică întrebări legitime pentru consumatori și companii: cât din această creștere se va regăsi în prețul benzinei și motorinei la pompă?
Relația dintre prețul petrolului și prețul carburanților există, dar nu este una direct proporțională. Deși costul materiei prime este un factor important, el reprezintă doar o parte din structura prețului final plătit de consumatori. Între momentul în care petrolul este extras și momentul în care un automobil este alimentat există un lanț economic complex: rafinare, transport, distribuție, marjă comercială și, nu în ultimul rând, componenta fiscală.
În România, taxele reprezintă o parte semnificativă a prețului final al carburanților. Acciza, care este o taxă fixă pe litru, și TVA-ul aplicat asupra prețului final ajung să reprezinte aproximativ jumătate din prețul plătit la pompă. Din acest motiv, variațiile cotației petrolului nu se transmit integral în prețul final. O creștere a barilului de petrol se reflectă doar asupra unei părți din structura prețului, în timp ce componentele fiscale rămân constante.
Analiștii pieței energetice folosesc adesea o regulă empirică pentru a estima această transmitere. O creștere de aproximativ 10 dolari a prețului barilului Brent se traduce, în medie, printr-o scumpire de aproximativ 25–35 de bani pe litru de carburant. Dacă prețul petrolului crește cu 20 de dolari pe baril, impactul la pompă poate ajunge la aproximativ 50–70 de bani pe litru.
Această ajustare nu apare însă instantaneu. De regulă, transmiterea către prețurile de la pompă are loc într-un interval de una până la trei săptămâni, în funcție de nivelul stocurilor, de costurile de rafinare și de dinamica concurenței dintre companiile petroliere.
Un episod relevant rămâne anul 2022, când, pe fondul crizei energetice generate de războiul din Ucraina, petrolul Brent a depășit pragul de 120 de dolari pe baril. În acel context, prețul benzinei și al motorinei în România a trecut temporar de 9 lei pe litru, un nivel fără precedent până atunci. Este important de subliniat că acest prag a fost atins într-un moment de tensiune energetică majoră, cu prețuri record la energie și perturbări semnificative pe piețele globale.
Prin comparație, discursul apărut în prezent în spațiul public – potrivit căruia un preț al petrolului de 100 de dolari pe baril ar putea duce automat benzina sau motorina la 10 lei pe litru – pare mai degrabă exagerat. Experiența recentă arată că, chiar la un nivel al petrolului de aproximativ 120 de dolari pe baril, prețul carburanților în România a depășit doar marginal pragul de 9 lei pe litru.
În analiza prețurilor la carburanți există însă și o dimensiune mai puțin discutată: rolul așteptărilor și al discursului public. Economia comportamentală arată că piețele nu reacționează doar la indicatori obiectivi, ci și la reperele psihologice create în spațiul public. În lucrarea Nudge, Richard Thaler și Cass Sunstein explică modul în care prezentarea informației și reperele cognitive pot influența deciziile economice ale indivizilor.
În acest context, atunci când în dezbaterea publică apar frecvent afirmații de tipul „benzina ar putea ajunge la 10 lei pe litru”, aceste valori pot deveni ancore psihologice. Odată fixată o astfel de referință în percepția publică, niveluri de preț care anterior ar fi părut excesive devin treptat mai ușor de acceptat.
De aceea, în economie, așteptările contează uneori aproape la fel de mult ca realitatea. Iar atunci când vorbim despre prețul benzinei și al motorinei, este util să privim nu doar la evoluția barilului de petrol, ci și la modul în care construim discursul public despre aceste prețuri.
Pentru că, uneori, prețurile cresc nu doar pentru că se scumpește petrolul, ci și pentru că repetăm prea des cât ar putea costa.
