România nu doar participă la politica de securitate și apărare a Uniunii Europene — România contează în arhitectura acesteia. Mai mult, România nu doar vorbește despre securitate — România livrează securitate.
În aceste zile, Senatul găzduiește Cursul de Nivel Înalt privind Politica de Securitate și Apărare Comună – un program esențial al Colegiului European de Securitate și Apărare. Cursuri precum cel pe care îl găzduim zilele acestea în București nu sunt simple sesiuni de formare. Sunt adevărate laboratoare ale viitorului european. Locuri unde se construiește expertiza colectivă, unde se formează liderii care vor gestiona următoarele crize ale continentului.
Le-am spus cursanților, oficiali de top din toate cele 27 de state membre ale UE, că România este un pilon de stabilitate pe flancul estic. Din perspectiva securității, România este astăzi una dintre cele mai expuse, dar și cele mai angajate țări din Uniunea Europeană. Avem: cea mai lungă graniță terestră cu Ucraina, ieșire strategică la Marea Neagră, statut de stat de frontieră externă a UE și NATO. Dar, dincolo de geografie și cifre, avem și conștiința clară a responsabilității care vine cu acest rol. Suntem țara cu un buget pentru apărare de 2,6% din PIB, printre cele mai ridicate din Uniune. Suntem parteneri de încredere, pe care statele UE se pot baza. Și suntem în mișcare deoarece România nu își permite luxul de a fi indecisă sau lentă în fața amenințărilor hibride, a războiului informațional sau a revizionismului autoritar.
Trăim o perioadă de ruptură geopolitică. Ordinea mondială de după Războiul Rece este contestată, iar relațiile de securitate, politice și economice se rescriu sub ochii noștri. Invazia Federației Ruse în Ucraina a marcat un punct de cotitură, care a pus la încercare chiar conceptul european de securitate colectivă. Statele Unite solicită – pe bună dreptate – o asumare mai mare din partea Europei în ceea ce privește cheltuielile de apărare. Iar noi, statele membre, suntem chemați nu doar să investim mai mult, ci și să gândim împreună mai strategic, mai rapid, mai integrat.
Războiul convențional din Ucraina merge în paralel cu un război informațional care afectează toate capitalele europene. Vedem ascensiunea extremismului politic, narative anti-europene, atacuri la coeziune, tentative de manipulare a opiniei publice — nu doar în est, ci în toată Uniunea.
Toate aceste elemente mă îndreptățesc să afirm că trăim într-un context geopolitic în care solidaritatea europeană este cel mai important scut cu care ne putem apăra.
Această realitate cere o reacție pe măsură. Avem nevoie de o Uniune Europeană capabilă să acționeze ca un actor strategic, nu doar ca un administrator de crize. Avem nevoie de o doctrină comună, interoperabilitate reală între structurile civile și militare, bugete naționale aliniate pe priorități comune, leadership clar și un consens susținut politic.
În fața provocărilor comune, răspunsul nu poate fi decât unul comun. Securitatea Uniunii Europene nu poate fi delegată. Leadershipul națiunilor noastre nu se externalizează. Viitorul nostru depinde de capacitatea noastră de a gândi ca europeni, a acționa ca aliați și a ne proteja națiunile ca lideri.
