În istoria fiecărei națiuni sunt pagini dificile, profund emoționale și chiar tragice, pe care contemporanii le reinterpreteaza într-o accepțiune mult mai largă decât o simplă cercetare academică sau dezbatere publică. Sunt teme ce necesită muncă zilnică a experților și istoricilor, efort meticulos al cercetătorilor de a identifica și clasifica faptele, precum și disponibilitatea societății de a depune toate eforturile pentru a păstra vie memoria acelor episode și pentru a învăța lecțiile necesare din trecut. O astfel de temă pentru Ucraina este Holodomorul din anii 1932–1933 —genocidul poporului ucrainean, amploare și intenționalitate a cărui îl fac una dintre cele mai înfiorătoare pagini ale istoriei secolului al XX-lea.
Astăzi, după mai bine de nouă decenii, Ucraina rezistă eroic încercărilor criminale ale Rusiei de a distruge identitatea și statalitatea ucraineană. În acest context, înțelegerea Holodomorului ca act de genocid împotriva poporului ucrainean nu reprezintă doar o chestiune de adevăr istoric, ci și un factor important al securității europene și internaționale, precum și al politiciі umanitare contemporane.
Comprehensiunea dimensiunilor și motivelor acestei tragedii permite conștientizarea faptului că crimele comise cu scopul exterminării unui popor nu pot fi niciodată justificate și nu trebuie să se repete. Istoria Holodomorului din 1932–1933 nu reprezintă doar durerea unui trecut îndepărtat, ci fundamentul viu al statalității noastre –un imperativ moral care ne definește responsabilitatea în fața fiecărei generații. Și în această privință nu poate exista nicio ambiguitate: doar recunoscând și înțelegând adevărul despre această crimă și despre altele comise împotriva unor întregi popoare vom fi capabili să depășim provocările prezentului și săconstruim un adevărat viitor european.
Holodomorul nu a fost o catastrofă naturală — a fost un act deliberat de genocid împotriva poporului ucrainean: legea „celor cinci spice”, rechizițiile forțate de cereale, confiscările totale de produse alimentare, interdicția de a părăsi teritoriile afectate în masă de foametea artificială — toate acestea au constituit un ansamblu de măsuri îndreptate spre exterminarea fizică a ucrainenilor. Ținta principală a represiunilor a fost țărănimea ucraineană, purtătoare tradițională a limbii, tradițiilor, codului cultural și spiritual – în ansamblu – a identității naționale. A fost o crimă conștientă nu doar împotriva oamenilor, ci și împotriva existenței națiunii ucrainene ca subiect istoric autonom. Pierderile umane ale Ucrainei din cauza foametei provocate intenționat au atins proporții inimaginabile. Conform cercetărilor contemporane, între 6 și 10 milioane de oameni au fost condamnați la o moarte martirică, iar peste 90% dintre aceștia erau etnici ucraineni. Peste 3 milioane de copii născuți în anii 1932 și 1933 au murit de foame. Aproximativ 0,5–1 milion de copii nu au avut niciodată șansa să
vină pe lume. Acestea fiindvieți nenăscute, destine pierdute, generații întregi care ar fi putut exista — dar au fost șterse din istorie din cauza foametei provocate. În aceiași ani, autoritățile sovietice au vândut pe piețele occidentale peste 1,7 milioane de tone de cereale. Aceste cifre nu reprezintă doar statistici. În spatele lor se aflădestinele unor familii, sate, orașe și chiar regiuni întregi,disperarea oamenilor care încercau să supraviețuiască și a celor care nu au trăit nici măcar până la răsăritul soarelui.
Dimensiunea tragediei depășește cu mult pierderile demografice. Holodomorul a lăsat urme sociale, culturale și psihologice adânci, ale căror consecințe au fost resimțite timp de decenii. În ciuda suferințelor inimaginabile, poporul ucrainean nu a fost înfrânt. După restabilirea independenței, Ucraina a început un proces dificil, dar esențial, de restituire a dreptății istorice. Cercetarea arhivelor, investigațiile oficiale, ridicarea memorialelor, crearea muzeelor, munca istoricilor, jurnaliștilor și a comunităților — toate acestea au devenit pași necesari pe calea recunoașterii Holodomorului ca genocid împotriva poporului ucrainean, ca crimă împotriva umanității. Acest proces forma nu numai memoria națională, ci și statul însuși, întemeiat pe principiile transparenței, responsabilității și respectului pentru drepturile
omului.
În prezent, Holodomorul este recunoscut drept genocid de peste 30 de țări din lume, inclusiv Australia, Germania, Statele Unite și
Franța, precum și de Uniunea Europeană. De asemenea, recunoașterea acestui act ca genocid este consacrată în rezoluțiile Parlamentului
European din 2022 și ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 2023. România este una dintre țările care, încă din primele
zile ale războiului pe scară largă, a sprijinit consecvent dreptul Ucrainei de a-și apăra integritatea teritorială și independența, în conformitate cu normele dreptului internațional. Adăpostul și ajutorul oferite de români cetățenilor ucraineni în primele zile și luni ale invaziei ruse au fost profund apreciate și vor rămâne pentru totdeauna în memoria noastră.
Pentru Ucraina este important că România continuă să fie un partener deschis în problemele ce privesc stabilitatea regiunii noastre și protejarea drepturilor fundamentale ale omului. La 24 noiembrie 2022, Parlamentul României, într-o ședință comună a ambelor camere, a adoptat o rezoluție prin care a condamnat Holodomorul, recunoscându-l drept crimă împotriva poporului ucrainean și împotriva umanității. Așteptăm și contăm pe următorul pas important: adoptarea unei decizii privind recunoașterea Holodomorului drept act de genocid împotriva poporului ucrainean.
Războiul pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei amintește întregii lumi că tragediile generațiilor trecute nu sunt pagini îndepărtate ale istoriei. Ele devin parte a realității noastre atunci când agresorul încearcă să conteste dreptul unui popor la libertate și existență. Metodele de exterminare ale rusilor sunt din nou deportările în masă, bombardamentele și uciderea civililor, distrugerea infrastructurii alimentare, a obiectivelor critice și energetice, atacurile asupra culturii ucrainene și asupra patrimoniului istoric. Vedem cum crimele regimului de la Moscova capătă forme contemporane, iar memoria Holodomorului ne ajută să înțelegem natura acestei amenințări. Reziliența poporului ucrainean nu este un mit istoric. Este o realitate vie, demonstrată zi de zi de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Suntem convinși că pentru libertate și dreptate trebuie de luptat cu perseverență.
Credem că poporul ucrainean și statul ucrainean vor reuși să tragă la răspundere pe cei vinovați, atât pentru crimele trecutului, cât
și pentru crimele comise astăzi. Comunitatea internațională trebuie să acționeze solidar pentru atingerea acestui obiectiv, pentru că
este vorba despre valorile noastre comune, iar împreună suntem mai puternici. Glorie Ucrainei!
