Basarabia celor 765.750
Rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova nu ar trebui să ne descumpănească. Evident, nu este vorba de ierarhia votului, de faptul că a câștigat omul ale cărui planuri sunt federalizarea Basarabiei și apropierea Basarabiei de Moscova. Este vorba despre diferența de 69.750 de voturi. Doar atâtea i-au lipsit Maiei Sandu pentru ca sloganul "MAIAvem o speranță!'' să devină palpabil.
Cu toți cei 100.000 de transnistreni aduși cu mașinile, plătiți cu 150 de lei și cărora li s-au fotografiat voturile, cu toate secțiile de votare occidentale în care s-au terminat buletinele de vot, cu toți cei 200.000 de votanți pe listele suplimentare, Dodon a ieșit președinte la o diferență de doar 70.000 de voturi dintr-un total de aproape 1,6 milioane de oameni care au venit la urne. Această diferență aduce speranța că Basarabia nu este desprinsă de parcursul său european. Cel puțin în acest moment.
O generație despre care se credea că s-a născut îndoctrinată, o populație pe care mulți o percepeau fără nuanțe, între bomboanele Bucuria și vinurile de Cricova, plutind într-o mare rusofonă și rusofilă a demonstrat că este cu mult mai lucidă și mai implicată decât aveam impresia noi, cei de la București.
Va putea face abstracție Igor Dodon, din funcția sa de președinte fără puteri semnificative, de cei 765.750 de cetățeni care au votat-o pe Maia Sandu? Dodon își va începe mandatul scrutat fiind de cel mai activ segment de populație. Orice fel de înțelegere va încheia cu partidele din Parlamentul de la Chișinău, unde socialiștii pe care-i conduce sunt cei mai numeroși, Dodon va trebui să calmeze oamenii care au ieșit deja în stradă la Chișinău și care contestă alegerile.
Înainte de a începe procedurile de schimbare a Guvernului, de a declanșa alegeri anticipate, așa cum a anunțat la Rusia 24, televiziunea de stat a Federației Ruse, chiar în ziua victoriei sale electorale, președintele ales al Moldovei va trebui să-i convingă pe cei 765.750 de oameni, dintre cei care au apucat să voteze cu Maia Sandu, că îi reprezintă. Că este și președintele lor, așa cum a promis în seara închiderii urnelor.
Președintele ales de la Chișinău a spus că dorește federalizarea Moldovei, că vrea apropiere de Moscova, mai cu seamă pe plan economic, prin revenirea exporturilor moldovenești pe piața moscovită. Dodon a mai spus, în campania electorală, și că va rupe acordul de asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, or abia o astfel de strategie s-ar putea să-i răpească tocmai calmul la care a făcut apel în seara alegerilor.
În Ucraina, scânteia care a adunat lumea în stradă a fost tocmai închiderea ușii Uniunii Europene și suprimarea speranței că această țară se va putea număra între statele membre ale Uniunii. Desigur, scenariul ucrainean, cu tot ce a urmat, nu este, cel mai probabil, dorit de nimeni acum, nici măcar de Rusia lui Putin. UE este prea preocupată de dozarea echilibrului de forțe între statele membre, de scăderea influenței americane și britanice în interiorul alianțelor tradiționale. De cealaltă parte, oricât de expansioniste îi sunt planurile lui Putin, Kremlinul nu poate ignora problemele economice interne, ajunse într-un punct de tensiune fără precedent.
Alegerile din Republica Moldova și din Bulgaria, așa cum toată lumea a remarcat, i-au colorat în roșu, culoarea prieteniei cu marele popor de la Răsărit, pe toți vecinii României. Într-o lume în care se reconfigurează politicile de securitate și se redefinesc aliații și dușmanii, este important ca România să știe care-i este rolul și unde-i este locul.
Suntem așezați pe flancul de Est al NATO, despre care alianța declară că va fi întărit, avem o prezență considerabilă a trupelor americane pe teritoriu. Am putea să ne simțim în siguranță. Ar fi momentul ca declarațiile politicienilor de la București, chiar și în campanie electorală fiind, să poarte responsibilitate în fiecare vorbă. O declarație precum cea a lui Victor Ponta, care arunca îndoială asupra oportunității creșterii contribuției României la cheltuielile NATO, este nechibzuită în aceste vremuri.
Lumea din jur se schimbă, asemenea culorilor de pe hartă, iar cu Marea Neagră dominată de Rusia și cu pretențiile tot mai imprevizibile ale Turciei, obligă strategiile de securitate ale României să facă un addendum. Mai mult ca oricând, România trebuie să-și afirme răspicat poziția de partener strategic al SUA și membru de încredere al NATO. Numai un statut clar, atlantist, poate aduce siguranță României. Doar cu un rol important și credibil în interiorul UE și al NATO, România poate influența, la rândul său, traseul Basarabiei spre locul la care aspiră 765.750 care au votat sloganul "MAIAvem o șansă!"
