Ce urmări poate avea conflictul Tăriceanu-Constantin

După ședința de duminică a conducerii democrat-liberale, situația pare mai încurcată ca oricând în ALDE. În spațiul public au răzbătut acuze de „șantaj”, „goană după funcții”, „puseuri de orgolii”, „om al sistemului”, „penali impuși pe liste” și multe altele. Pentru moment, Daniel Constantin spune că nu va părăsi partidul, deși apropiații lui Tăriceanu îl invită, pe diferite voci și în diferite forme, să facă acest lucru. Din interiorul ALDE, fostul lider PC are însă ceva marjă de manevră, iar dacă nemulțumiții din ALDE s-ar uni cu nemulțumiții din PSD, coaliția la putere ar putea avea cu adevărat probleme.

Oficial, în ALDE situația arată așa: pe 21 aprilie va fi congres extraordinar, iar Călin Popescu Tăriceanu este singurul candidat anunțat pentru șefia partidului. Daniel Constantin a pierdut, așadar, o primă bătălie, dar încearcă să minimizeze efectul spunând că a decis, încă de acum patru luni, că nu va candida la funcția supremă în ALDE, fiind mai interesat de o funcție de președinte executiv.

Tăriceanu și susținătorii săi și-ar dori însă ca fostul lider PC să iasă de tot din cercul decizional al partidului. Ce înseamnă asta? Cel mult o funcție onorifică în ALDE. Sau, dacă aceasta nu-l mulțumește, chiar împingerea în afara partidului, nu înainte de a-i fi retras sprijinul politic pentru funcțiile deținute în Guvern (de vicepremier și ministru al Mediului).

Pentru a arăta că nu e o glumă și că jocurile de putere sunt deja făcute în formațiunea rezultată din fuziunea PC și PLR, susținătorii lui Tăriceanu au ieșit, pe rând, pentru a sugera că este posibilă inclusiv excluderea lui Daniel Constantin din ALDE. Sintagma „dacă nu mai este alături de partid”, lait-motivul din declarațiile lui Andrei Gerea, Varujan Vosganian și Steluța Cătăniciu, trebuie interpretată în sensul „dacă nu acceptă să pozeze în vitrina ALDE și să-l recunoască pe Tăriceanu drept lider atotputernic”. Ceea ce rezultă, de altfel, din declarația de astăzi a președintelui Senatului: „Văd că avem o diferență majoră de percepție asupra realității politice și asupra modului în care noi, ca partid liberal, ne raportăm la chestiunile legate de drepturile și libertățile cetățenești și la modul în care trebuie să funcționeze instituțiile statului, la statul de drept, la rolul instituțiilor de forță, la rolul instituțiilor democratice. Dacă el vrea să se poziționeze ca om al sistemului, atunci - îmi pare rău - cu liberalismul intrăm într-o ciocnire frontală”.

Care este, în aceste condiții, replica oficială a lui Daniel Constantin? Spune răspicat că nu va părăsi ALDE și că, alături de simpatizanții săi, va susține în continuare Guvernul Grindeanu. Aceasta deoarece, pe de o parte, îl avantajează mai mult să ducă o luptă cu Tăriceanu și Dragnea din interiorul ALDE, iar pe de alta, îl vrea aliat pe premier.

Dincolo de declarațiile oficiale, situația stă în felul următor: Constantin are, pe cont propriu, ceva mijloace să-l pună în încurcătură pe Tăriceanu.

ALDE are 29 de parlamentari, din care o treime se declară alături de fostul președinte al PC. Dacă, în ecuația generală, zece parlamentari care s-ar poziționa contrar coaliției nu ar însemna prea mult, în situația particulară de la Senat ecuația arată altfel: dacă ar pleca trei din cei nouă membri ai grupului ALDE, grupul s-ar desființa. Nu de alta, dar Regulamentul Senatului spune că „un grup parlamentar poate fi constituit și poate funcționa numai dacă cuprinde cel puțin șapte senatori”. Or, dacă s-ar ajunge la desființarea grupului ALDE din Senat, ar fi pusă în discuție chiar funcția de președinte a lui Tăriceanu, propus tocmai de acest grup. Dacă se va merge în această direcție, ne putem aștepta, însă, la interminabile discuții, chiar și pentru simplul fapt că pasajele din Regulamentul Senatului referitoare la revocarea președintelui nu au fost puse în acord cu Legea fundamentală, deși există o decizie a Curții Constituționale în acest sens încă din 2005.

Mai eficient ar fi, însă, pentru nemulțumiții din ALDE să-și unească forțele cu nemulțumiții din PSD, apropiați ai ex-premierului Victor Ponta. Potrivit unor surse, fostul prim-ministru PSD ar putea influența circa 20 de parlamentari. Ar rezulta, în acest caz, aproximativ 30 de senatori și de deputați care ar putea vota altfel decât vor Tăriceanu și Dragnea.

În acest moment, PSD și ALDE au 249 de parlamentari, ceea ce înseamnă aproximativ 54% din totalul aleșilor. Dacă 30 de parlamentari ar acționa după o agendă proprie și, în momentele cheie, ar vota altfel, coaliția PSD-ALDE ar cădea sub pragul de 50% plus unu. La 47% mai precis, ceea ce ar face ca Tăriceanu și Dragnea să depindă de UDMR și celelalte minorități naționale (care au 6%, respectiv 4% din voturile din Parlament) pentru a-și trece proiectele importante.