Cel mai sincer politician din Balcani

Data actualizării: Data publicării:
Laura Ștefănuț
Laura Ștefănuț
Editorul Secțiunii de Opinii și Analize. A publicat în presa internațională, a primit bursă în programul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence 2015 și pentru cercetare în SUA (Professional Fellow 2013). A fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media, precum și membră a presei alternative din România. În trecut a lucrat la cotidianul România liberă.
beli

Al doilea favorit la președinția Serbiei este un actor care ia în derădere politica. Face campanie de pe un cal alb, îmbrăcat în costum, cu ghiul pe deget și șosete de lână peste pantalon. Promite lucruri imposibile și clipurile de campanie îl arată când face sport în maieu, salvează copii sau pupă miei.

Povestea a început în 2016, când actorul fără job Luka Maksimović împreună cu trei prieteni s-au înscris la alegerile locale dintr-un orășel de lângă Belgdrad. Printre altele, au promis că vor construi o mare “foarte sărată” în mijlocul acestui oraș post-industrial.

Oamenii au râs, i-au votat și așa au ajuns în consiliul local (cu 20% din voturi).

beli
Sursă: Clip campanie via BalkanInsight

Pseudonimul lui Luka Maksimović (26 de ani) este Ljubisa Beli Preletacevic — “Beli’ înseamnă “alb”, iar “Preletacevic” sugerează traseism politic. Băiatul provine dintr-o familie modestă care nu a avut suficiente pile cât să îi asigure un loc la Univesitatea de Arte, îmi spune jurnalista de investigații Natalia Zaba, cu care am făcut un interviu pe care îl puteți asculta în engleză:

Screen Shot 2017-03-23 at 12.33.32

Creierul campaniilor este Stevan Vlajic, un absolvent de științe politice și jurnalism în vârstă de 29 de ani, la rândul lui șomer. Acesta joacă rolul unui mogul media fără scrupule, potrivit Balkan Insight.

Cât despre ceilalți doi băieți, Stefan Gajic se dă drept un yes-man, iar Petar Popovic un om de afaceri dubios.  

Cei patru sunt personajele lui Caragiale încarnate pe străzile din Serbia și pe Facebook.  Au deconstruit scena politică a societății de azi, au luat ce este mai rău din ea și au prezentat-o pe șleau publicului.

Minciunile lor asumate i-au transformat în cei mai sinceri dintre politicieni, în ochii multor sârbi.

Am întrebat-o pe jurnalista de investigații Natalia Zaba dacă ea are încredere în cei patru noi politicieni neobișnuiți. Mi-a spus că au o echipă foarte inteligentă, că înțeleg problemele societății și au toate șansele să vină cu soluții viabile, dacă li se oferă oportunitatea. Din poziția în consiliul local, unde au fost aleși în 2016, au făcut schimbări pentru transparență mai mare și scăderea nepotismului—dar nu sunt în majoritate, așa că puterea lor este limitată.

***

La sfârșitul comunismului, fosta Iugoslavie era o regiune mai prosperă decât vecinii din blocul comunist, precum România. Dar regiunea a ajuns rapid în derivă din cauza conflictelor etnice alimentate de lideri naționaliști, precum Slobodan Milošević, fost președinte al Iugoslaviei. După încheierea războaielor care au fragmentat regiunea și căderea lui Milošević la începutul anilor 2000, un puseu de speranță a cuprins societatea sârbă. Cu mari așteptări, au ales un președinte democrat (Boris Tadić). Însă scandalurile de corupție au continuat și încrederea sârbilor în clasa politică a tot scăzut—trendul scăderii încrederii a devenit oricum global în zilele noastre.

Campania electorală din Serbia are loc în acest context al unei societăți dezamăgite și sărace. Alegerile vor avea loc în 2 aprilie, iar Beli este pe locul doi, potrivit sondajelor.

Voturile sârbilor se împart între populiștii conservatori (reprezentați de actualul prim ministru) și personajul Beli.

În Europa și SUA, dezamăgirea oamenilor față de politicieni și față de propriile vieți au permis ascensiunea populiștilor (SUA, Ungaria, Polonia) și evenimente ca Brexit. Adică au votat cu cei care au promis că vor face dreptate, că îi vor pune la locul lor pe cei care “taie rândul”—așa cum sunt percepuți imigranții din cauză că ar fura joburile de exemplu. Sentimentul de nedreptățire a fost un ingredient principal și în alegerea lui Trump ca președinte al SUA, după cum arată și studiul făcut de Arlie Hochschild, cercetătoare în sociologie la Berkeley.

Oamenii au votat alternativele la policienii tradiționali, chiar împotriva propriilor interese (cum se vede acum foarte bine în SUA, unde bugetul propus de administrația Trump va afecta grupuri vulnerabile care l-au votat masiv, dacă trece în forma actuală).

Faptul că Beli a ajuns al doilea candidat la președinție arată că alternativa poate însemna și sinceritatea, nu doar populismul naționalist.

Sinceritatea l-a ajutat și pe Antanas Mockus să ajungă primarul capitalei Columbiei.

Matematician și filosof, Mockus a devenit celebru după ce, în amfiteatrul unde preda, și-a dat pantalonii jos și le-a arătat fundul studenților gălăgioși. A trebuit să își dea demisia de la Universitate, dar a căpătat o imensă susținere populară, așa că a decis să candideze la primărie. A fost o campanie neobișnuită, cu bătăi și scene cu Mockus care arunca cu rahat în oponenții politici.

mockus

Antanas Mockus, fost primar al Bogotei. Sursă Expansion

Odată ajuns primar a luat decizii la fel de neobișnuite, dar eficiente.

  • A dat afară polițiști corupți și a angajat sute mimi care să gestioneze traficul—măsură care a contribuit la scăderea numărului victimelor din accidente cu 50%;
  • A apărut la televizor în timp ce oprea apa la duș cât se săpunea, în contextul deficitului de apă din oraș—măsură care a contribuit la scăderea consumului cu 40%;
  • A pus toate cluburie de noapte să se închidă la ora 1, în efortul de a diminua violența din oraș—măsură care a contribuit la micșorarea ratei de omucideri cu 70%.
    mockus2
    A. Mockus într-o campanie de promovare a civismului

Anatanas Mockus a candidat la președinție și a pierdut. Cel mai probabil, în Serbia, Beli va avea aceeași soartă. Dar poate contribui la inspirarea unui alt fel de luptă, atât în Serbia cât și în restul lumii.

Despre autoare: Laura Ștefănuț (follow): Jurnalistă, a publicat în presa internațională, a fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media și este membră a presei independente din România (Brrlog, Casa Jurnalistului).

De aceeași autoare:

Matematica Binelui

Cum am primit pumni când puneam întrebări la mitingul pro PSD

Ce obții dacă înhami un cal și un măgar la carul culturii naționale

 

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook

 

Partenerii noștri