Cold War II*

Data actualizării: Data publicării:
cold war 29.12

NEW YORK - Războiul Rece a durat patru decenii și, din multe puncte de vedere, a început și s-a sfârșit la Berlin. Partea bună este că a rămas un război rece - în mare parte datorită faptului că armele nucleare au introdus o disciplină care în trecut lipsea în conflictele dintre marile puteri - și că Statele Unite împreună cu aliații săi europeni și asiatici au învins ca urmare a unui efort politic, economic și militar susținut la care Uniunea Sovietica n-a putut să facă față.

La un sfert de secol după sfârșitul Războiului Rece, suntem pe neașteptate în fața unui nou astfel de război. Este în același timp diferit și familiar. Rusia nu mai este o super putere, ci mai degrabă o țară cu 145 de milioane de locuitori cu o economie ce depinde de prețul petrolului și al gazelor și fără o ideologie politică pe care să o ofere lumii. Chiar și așa, ea rămâne unul dintre cele două mari state nucleare, deține un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU și este dispusă să își folosească resursele militare, energetice și informatice ca să își ajute prietenii și să-și slăbească vecinii și  adversarii.    

Această stare de fapt nu a fost inevitabilă. Lumea se aștepta ca sfârșitul Războiului Rece să marcheze începutul unei perioade de prietenie a Rusiei cu Statele Unite și Europa. Opinia generală era că Rusia post-comunistă se va concentra pe dezvoltarea economică și politică. Relațiile au început bine când Rusia, în loc să rămână alături de Irak, vechiul său client, a cooperat cu Statele Unite la combaterea invaziei lui Saddam Hussein în Kuweit.

Bunele intenții nu au fost de durată. Motivul va fi subiect de dezbateri între istorici în deceniile care vor urma. Unii observatori vor blama președinții Statelor Unite, arătând către lipsa susținerii economice pentru o Rusie în suferință și chiar mai mult către extinderea NATO  care, tratând Rusia ca pe un potențial adversar, a crescut șansele acesteia de a deveni unul.        

Este adevărat ca Statele Unite ar fi putut și ar fi trebuit să fie mai generoase atunci când Rusia a trecut prin dureroasa tranziție la economia de piață în anii 1990. Nici nu este foarte clar dacă extinderea NATO era de preferat altor aranjamente de securitate pentru Europa care ar fi inclus și Rusia. Acestea fiind spuse, o parte covârșitoare din responsabilitatea începerii unui nou Război Rece, aparține Rusiei și în special lui Vladimir Putin. Asemeni predecesorilor săi, Putin a văzut dominația Statelor Unite asupra ordinii mondiale ca pe o amenințare la adresa guvernării sale și la adresa a ceea ce el consideră a fi locul pe care țara sa îl merită în lume.  

În ultimii ani Rusia a folosit forța armată pentru a ocupa și a anexa Crimeea, prin încălcarea principiului fundamental de drept internațional potrivit căruia granițele nu pot fi schimbate prin forța armată. Putin continuă să folosească mijloace militare sau operațiuni secrete pentru a destabiliza estul Ucrainei, Georgia și unele zone din Balcani. Iar Rusia a utilizat în mod deosebit de brutal forța militară în Siria pentru susține odiosul regim al lui Bashar al-Assad.

Așa cum spune Robert Mueller, investigator special al Statelor Unite, Rusia lui Putin a depus toate eforturile astfel încât “prin fraudă și înșelăciune să intervină în procesele politice și electorale ale Statelor Unite inclusiv în alegerile prezidențiale din 2016.”   

Șefii serviciilor secrete americane au anunțat că se așteaptă la astfel de acțiuni de acum și până la alegerile pentru Congres din noiembrie. 

Pe măsură ce Rusia a devenit un stat revizionist, fără prea multe scrupule în a răsturna status quo-ul prin orice mijloace consideră a fi necesare, consolidarea apărării Europei și furnizarea de armament Ucrainei sunt răspunsurile potrivite. Dar ce ar trebui să facă mai mult SUA, dincolo de reducerea vulnerabilității dispozitivelor electronice de votare și de solicitarea către producătorii de tehnologie să ia măsuri pentru a opri influențarea de către guvernele străine a vieții politice din SUA?

În primul rând, americanii trebuie să înțeleagă că apărarea nu este suficientă.

Congresul este îndreptățit să ceară sancțiuni suplimentare, iar Donald Trump greșește prin refuzul de a implementa sancțiunile pe care Congresul deja le-a adoptat.

Guvernul SUA trebuie să se facă auzit și să critice regimul din Rusia care își arestează oponenții și asasinează, se pare, jurnaliștii. Dacă Trump, din orice motiv, continuă să menajeze Rusia atunci mass media, fundațiile și mediul academic ar trebui să dezvăluie public detaliile corupției care caracterizează regimul lui Putin. Diseminarea acestor informații ar putea să amplifice opoziția internă față de Putin, l-ar putea determina pe acesta să se abțină de la alte interferențe în politica din SUA sau Europa și în timp ar putea consolida forțe politice mai responsabile în Rusia.

În același timp, obiectivul nu trebuie să fie încetarea relațiilor dintre SUA și Rusia, care deja sunt mai reci decât au fost în majoritatea primului Război Rece. Cooperarea diplomatică trebuie încercată oricând e posibilă și e în interesul Statelor Unite. Rusia ar putea fi dispusă să înceteze amestecul în estul Ucrainei în schimbul unei reduceri a sancțiunilor, dacă va putea fi asigurată că etnicii ruși din zonă nu vor suferi represalii. La fel, Kremlinul nu are niciun interes în escaladarea militară a conflictului din Siria care ar crește costurile relativ modeste ale intervenției sale acolo.

În același timp, este nevoie de susținerea Rusiei pentru înăsprirea sancțiunilor împotriva Coreei de Nord. Iar menținerea acordurilor de control al armamentului și evitarea unei noi curse a înarmărilor ar fi în interesul ambelor țări.

Este nevoie așadar de întâlniri diplomatice regulate, schimburi culturale și academice și vizite ale delegațiilor Congresului în Rusia, nu ca o favoare ci ca mijloace de a exprima clar deschiderea americanilor către o relație mai normală cu Rusia dacă aceasta se va comporta cu mai multă reținere. SUA și partenerii săi sunt foarte interesați de un comportament mai reținut al Rusiei atât timp cât Putin rămâne la putere, dar și după plecarea acestuia.

*NOTĂ - A fost păstrată forma în engleză a titlului pentru a evita limitarea, prin traducere, a sensului pe care l-a avut în vedere autorul

Partenerii noștri