Atunci când am auzit cu toții că Aleksei Navalnîi se întoarce în Rusia, după ce a fost otrăvit și cu certitudinea că regimul Putin îl va trimite la închisoare, ne-am mirat. Era clar că e un gest curajos, dar despre ce fel de curaj era vorba? Părea unul disperat, fără urmări. Dar protestele masive care au avut loc sâmbătă în toate marile orașe rusești, de la Sankt Petersburg la Novosibirsk, arată că, dimpotrivă, a fost vorba de un tip de curaj cu urmări. Întoarcerea lui Navalnîi a restartat opoziția față de Putin, la momentul oportun, dacă ne gândim la faptul că în Rusia vor fi alegeri în septembrie.
Navalnîi este orice altceva decât un oponent disperat. Știe perfect ce face. Documentarul-investigație pe care l-a lansat tot în aceste zile pe canalul lui de YouTube a strâns, până în momentul în care scriu aceste rânduri, peste 86 de milioane de spectatori. Este un film de aproape două ore despre un palat halucinant și total izolat pe care Putin l-a construit prin intermediul acoliților lângă Ghelendjik, oraș de la Marea Neagră situat la est de Crimeea.
Filmul se găsește, subtitrat în engleză, aici: https://youtu.be/ipAnwilMncI. Merită văzut, fiindcă opulența și secretul construcției faraonice sunt numai o parte din poveste. Schemele financiare elaborate care o înconjoară sunt demontate cu precizie și claritate, iar toate firele duc la Putin, de la veri primari la soacrele amantelor și acoliți din KGB din perioada când actualul președinte al Rusiei era doar un tânăr - și nu foarte secret - ofițer de servicii secrete la Dresda, în fosta Germanie Democrată.
Dar, mai ales, ultima parte a filmului conține o argumentație explicită și detaliată, pe înțelesul tuturor, despre faptul că rușii au de-a face cu o clică rapace și că a vota împotriva acestei clici nu e în niciun caz inutil, ci singura șansă pentru ca alegătorii să își redobândească speranțele de prosperitate.
Fiindcă vorbeam de curaj, aș numi acest gen de curaj - curaj politic.
Se spune foarte des că politica înseamnă vorbe și așa este. Doar că noi, cei care am acceptat provocarea ei, a politicii, reflectăm mereu la faptul că unele din vorbe se transformă în fapte, determină acțiuni. Și tocmai asta face din Navalnîi un politician nu numai extrem de curajos, ci și foarte eficient: asumându-și riscuri personale enorme, a reușit să dea o lovitură foarte serioasă unui regim care pare monolitic și cu totul descurajant pentru opoziție.
În Rusia, a face politică împotriva lui Putin înseamnă a te expune atentatelor și pușcăriei.
Navalnîi face asta cu metodă, consecvență și consecințe, așa cum un Mahatma Gandhi schimba lumea practicând rezistența non-violentă.
Noi, în România, ne luptăm cu o reformă dificil de pus în mișcare. Am ajuns în politică pornind din Piața Victoriei și ne amintim de frigul și gazele lacrimogene de acolo. Sunt lucruri pe care ni le vom aminti mereu. Dar dacă le comparăm cu ceea ce face Navalnîi, nu putem avea decât un respect copleșitor. Și ne putem simți inspirați și încurajați pentru a duce lucrurile mai departe.
