Care e diferenţa dintre atacul de la Berlin şi atacul de la Ankara

Uciderea ambasadorului Rusiei din capitala Turciei şi atacul terorist executat asupra civililor, la Berlin, au şocat o lume întreagă. Observăm că, în continuare, şi la extremităţile sale, ca şi în centrul ei, Europa este urmărită fără cruţare de dificultăţile întregii comunităţi internaţionale în gestionarea unor dosare fierbinţi de politică externă.

De şase ani, războaiele din Orientul Mijlociu şi-au diversificat paleta: războaie civile, războaie sectare, războaie duse de state străine prin interpuşi, aventuri militare unilaterale, cum e cea a Rusiei în teritoriul sirian. În Siria, de exemplu, toată gama poate fi întâlnită, căci ceea ce a început cu un război declarat de preşedintele Assad împotriva propriului popor s-a ramificat în toate direcţiile, culminând în zilele noastre cu exterminarea din Alep, unde forţele guvernamentale siriene şi aviaţia rusă au ras zonele locuite de civili cu o indiferenţă maximă la tragedia umană.

Dezastrul umanitar din Alep conferă deja noi dimensiuni dezastrului umanitar generat de războiul sirian şi concretizat în milioanele de refugiaţi ajunşi în Turcia şi Liban. La fel, probabil, cum dezastrul umanitar din Siria a conferit noi dimensiuni celui din zonele limitrofe, adică haosului politic, social şi economic din alte state ale Orientului Mijlociu şi Africii.

Coroborate, acestea au deja un nume - „criza refugiaţilor”. Un nume cu rezonanţe tot mai sumbre pentru europeni şi cu implicaţii tot mai decisive şi mai nefaste în privinţa opţiunilor lor politice.

Ceea ce s-a petrecut în seara de 19 decembrie la Ankara şi Berlin are, fireşte, legătură cu evoluţiile descrise mai sus. Cu siguranţă, însă, va avea mare legătură şi cu multe dintre evoluţiile importante ale anului 2017.

Uciderea ambasadorului Rusiei în Turcia vine într-un moment în care refacerea relaţiei ruso-turce este încă necoaptă. Pe de o parte, nu au fost depăşite toate etapele unui asemenea proces, iar pe de alta, între Moscova şi Ankara rămân în continuare poziţii greu de aliniat, de exemplu Crimeea şi situaţia din Siria.

E greu de prezis, la cald, încotro o vor lua planurile comune ale lui Putin şi Erdogan.

E însă cert că primul tocmai a aflat că preţul implicării în Siria nu a fost plafonat, ci poate creşte (chiar foarte mult), iar celuilalt va trebui să-i fie limpede că poziţia sa a fost dramatic şubrezită în faţa omologului rus.

Nu e deloc nerealist să ne aşteptăm ca uciderea, la Ankara, a ambasadroului Andrei Karlov să ridice preţul pe care Erdogan îl are de achitat în contul redefinirii în curs a relaţiei cu Putin. Problema aici nu ar fi neapărat lipsa resurselor, cât faptul că liderul turc a făcut deja câţiva paşi costisitori de dragul încălzirii pe axa Ankara-Moscova şi nu e limpede ce marjă de manevră i-a mai rămas la dispoziţie. Din acest punct de vedere, anul 2017 se anunţă mai mult decât interesant.

În aceeaşi seară de 19 decembrie 2016, în care ambasadorul Karlov era ucis la Ankara, în capitala Germaniei zeci de civili cădeau victimele unui atac cu a cărui fantomă europenii se mai confruntaseră cu doar jumătate de an înainte, la Nisa. Suspect, până la această oră - un tânăr imigrant intrat în Germania la începutul lui 2016.

Fără a minimaliza impactul şi semnificaţia crimei din capitala turcă, cred totuşi că există suficiente indicii care duc spre concluzia că reverberaţiile atacului de la Berlin ar putea fi mai însemnate din punct de vedere al politicii globale.

Atacatorii din Germania au lovit cu mai puţin de un an înainte de alegerile care, în a doua parte a lui 2017, vor da noul cancelar. Recent, Angela Merkel şi-a anunţat decizia de a concura pentru un nou mandat şi trebuie menţionat că principala vulnerabilitate a acesteia o constituie politica sa în materie de imigraţie.

O politică prea deschisă, după cum o acuză inamicii politici, tema „Porţilor deschise” pentru refugiaţii din Orientul Mijlociu fiind calul de bătaie al mişcărilor populiste din această ţară şi motorul principal al creşterii unui partid precum Alternativa pentru Germania (AfD), aflat de ceva vreme pe o traiectorie electorală ascendentă.

De altfel, încă din primele minute după ce camionul a lovit mulţimea strânsă în piaţa de Crăciun, unii politicieni au lansat pe reţelele sociale mesaje în care o acuză de tragedie direct pe Angela Merkel şi e de aşteptat ca asemenea poziţii să se înmulţească în perioada care urmează.

Probabil şi cu gândul în această direcţie, autorităţile germane au făcut din start apel la cetăţeni să fie conştienţi de faptul că unii vor încerca să instrumentalizeze politic tragedia din seara zile de 19 decembrie, dar să nu cadă în capcană.

Or, o Germanie de la cârma căreia dispare echilibrul pentru a face loc relativismului politic şi moral este, cred, cea mai proastă veste care poate fi dată unui european. Problemele interne majore ale Germaniei nu au fost niciodată îngrădite de frontierele ei.