Locul acesta, Parlamentul carevasăzică, ar trebui să fie locul în care se trag concluzii. Ultimele zile ne-au arătat însă că dacă românii vor decide să tragă de uși și să ne tragă la răspundere, vor avea toate motivele să o facă. Dacă îmi permiteți jocul de cuvinte extins de astăzi, tragem nădejde că nu se va ajunge până acolo, iar noi românii vom fi tras doar o sperietură politică.
Asta dacă nu ne vine gândul cel bun și nu tragem învățăminte înainte de a trage obloanele.
Pentru că e greu de crezut că atmosfera trasă de păr de ieri va rămâne fără consecințe. Politica pe bază de țipete și tras de scaun ne face să părem pe bună dreptate o adunare nicidecum parlamentară, ci de inși care au tras la măsea. Și cu asta vom avea cumplit de tras, întreaga clasă politică, indiferent de culoare sau de filonul din care ne tragem.
Cu un sistem sanitar care trage din greu în prag de val patru, noi tragem targa pe uscat și tragem cu ochiul la sondaje paradoxale. Și ne mirăm că rezultatul nu este sumă nulă așa cum eram obișnuiți, ci este unul în care toată lumea pierde. În atmosfera parlamentară a mușchilor încordați nimeni nu trage foloase.
Pierzătorii principali vor fi din păcate cetățenii, cei care la fiecare ciclu electoral trag speranță că va fi mai bine. Clasa politică trebuie să ia act de încrederea populară ce se pierde ireversibil, pentru că nu putem controla sau anticipa zonele periculoase în care aceasta poate ajunge în viitor.
Din păcate, dacă politica românească nu va reuși în scurt timp să se repună în serviciul public, toată lumea va trage ponoasele. Iar noi, politicienii români, nu trebuie să ne ascundem după deget: pentru că știm exact de la cine ni se trage.
