Vă mai aduceți sigur aminte de românii veseli care au dat pe spate Spania. Cam acum vreo doi ani și ceva, vreo 120 de concetățeni lăsau cu ochii-n soare personalul unui restaurant din Peninsula Iberică. Au petrecut, au băut, au mâncat și când s-a apropiat momentul plății, băieții noștri au pus de-un dans să-ncânte spiritul și ochiul. În pași de conga, unul câte unul a ieșit din locantă și duși au fost. (Știrea o găsiți aici)
Tot în pași de conga părăsește restaurantul și Tăriceanu. Când s-au pus la masă, prin decembrie 2016, proaspăt însurățeii politic Dragnea și Tăriceanu i-au zis chelnerului să le întindă în față tot ce are el mai bun. I-au promit acestui ospătar că el va ieși cel mai bine din petrecerea lor. Că va avea buzunarele pline, că o să aibă siguranța jobului, că niciun hoț nu-i va călca pragul. Ba au mers mai departe: în schimbul bucatelor alese i-au promis chelnerului nostru că ei doi vor avea grijă de părinții lui, de bunicii lui, de soția și copiii lui. I-au promis că școlile vor fi noi și bune, spitalele asemenea, niciun ambuteiaj nu-i va sta în cale de acasă până la muncă. Iar plimbările prin țară le va face pe autostrăzi noi-nouțe chinezești, arăbești, nu contează! Asfalt va fi!
Ca să fie crezuți, cei doi petrecăreți i-au mai vârât din când în când ospătarului nostru câte o mică atenție. Sărmanul chelner nu știa că mărunțisul pe care Dragnea și Tăriceanu îl tot strecurau în buzunarele sale era ,,ciupit" din cutia de ,,tips" de pe tejghea. Alți clienți îl mai trăgeau pe om de mânecă: măi, băiete, vezi că ce-ți dau ăia sunt tot banii tăi, fură din casa de marcat și din cutia de ,,atenții!" ,,Las' să fure că e de la patron!", le-ar fi acesta.
S-a speriat un pic chelnerul nostru doar când într-o zi petrecărețul cu mustață s-a ridicat brusc de la masă și a plecat grăbit. În mariajul celor doi se băgaseră două doamne periculoase: Ziua Votului și ICCJ. S-a liniștri ospătarul repede când o doamnă apropiată de popor i-a luat repede locul.
Dar a venit ziua de 26 august. Domnul cu 5 neveste s-a ridicat zâmbitor și a început să se unduiască în ritm de conga. S-au uitat toți uimiți și contrariați. Nu părea genul petrecăreț. Tăriceanu a mărit cercurile, a înconjurat sala, a deschis ușa și dus a fost. Părea că-i aude vocea în depărtare zicând: Nota de plată o achită doamna!
Doamna zice că mai stă un pic la masă. Fie câteva zile, fie câteva săptămâni sau până la alegerile prezidențiale. Atunci când o să fugă și ea de la petrecere, nu înainte de a spune: am făcut totul pentru această sindrofie. Am respectat cu totul indicațiile din programul de sărbătoare. Am plătit masa, dar nu v-ați prins voi! Sîc!
