Cea mai mare greșeală pe care o pot face forțele politice anti-PSD este să cedeze tentației unui război al orgoliilor. Dacă vor pune mai presus de semnalul dat pe 27 septembrie de români agenda personală, voința de putere și sentimentul că Dumnezeu e partizan, sentiment autoindus, alegerile parlamentare vor consemna înfrângerea definitivă a cetățenilor care n-au plecat din țară agătându-se de o fărâmă de speranță.
Iar semnalul românilor a fost limpede: ticăloșia, fardată timp de 30 de ani în „tătuc", trebuie trimisă, pentru mult timp, pe tușă.
În câteva zile, PSD își va strânge rândurile pentru a miza pe singura carte pe care își imaginează că o mai poate juca, „totul sau nimic" - unde „totul" reprezintă un scor care să facă imposibilă constituirea unei majorități PNL - USR/PLUS - PMP, iar „nimic" este o opoziție plină de sânge.
Activiștii de top și strategii PSD se vor comporta ca și când nu ar mai avea nimic de pierdut și vor miza o energie considerabile pentru a dinamita colaborarea dintre PNL și USR-PLUS. Iar dacă capcana nu va fi sesizată, obrazul electoratului, îmbujorat duminică datorită revenirii încrederii că PSD poate fi înfrânt, va primi o palmă dureroasă.
Românii așteaptă sacrificii, așa cum a făcut PNL când a ales cea mai sigură variantă pentru alungarea Gabrielei Firea. Românii așteaptă să fie puși pe primul loc, iar dovada nu o pot avea decât dacă forțele anti-PSD reușesc să treacă peste micile divergențe pentru a obține un scor zdrobitor, necesar să corecteze sute de legi nedrepte.
De 30 de ani, nedreptățile blindate prin lege alungă românii din țară, convinși că dacă nu au pile, niciodată nu vor avea o șansă să se afirme, să trăiască decent, să aibă servicii medicale de calitate. De 30 de ani, instituții construite pentru a proteja privilegiile politicienilor, nu drepturile cetățenilor (CCR, Avocatul Poporului sunt doar două exemple) par de neatins, pentru că atât Constituția, cât și legi nesimțite, le protejează.
Dacă tentația încordării mușchilor va fi prea mare, și se va pierde lupta cu sinele frustrat, nu va mai fi nicio șansă să reclădim speranța furată. Nimeni nu va putea controla bulgărele acuzațiilor, atunci când va începe să se rostogolească. Dar mașinăria infernală va produce un dezastru. Cu ce preț? Merită prețul acesta? Cine va câștiga din această sfâșiere, dacă nu fiara rănită duminică la urne? Fiara va lovi crunt atunci când i se va da ocazia să strecoare bățul prin gard.
Vor întreba unii: ce ne ceri, să închidem ochii?
Nu! Ci să găsim puterea să ne scoatem ochii între noi, dacă avem motive, între patru pereți. Cu argumente și obligația de a găsi soluții, schimbări în interesul oamenilor. Identificăm problema și o rezolvăm. Dacă pierdem din vedere cine este inamicul nostru politic, cine e dușmanul României, suntem pierduți. Și noi ca noi, dar cum rămâne cu românii care chiar au avut, pentru câteva secunde, sentimentul că nu sunt singuri, că reforma profundă este posibilă? Dacă nu pricepem asta, înseamnă că avem o agendă fără legătură cu așteptările românilor. ...Vă amintesc ceva: „cel care se simte fără păcat, să arunce primul piatra".
Miza e cu atât mai mare cu cât România a pierdut de trei ori, în acești aproape 31 de ani, câte 4 ani - Guvernele Dragnea, Guvernul Năstase și Guvernul Văcăroiu. Plus perioadele când sateliții pesediști sau inși convinși că reprezintă noua generație au mințit, vopsiți în democrați. În aceste perioade au prosperat adevărate caracatițe mafiote care mai aveau un pic și acaparau total țara.
După accidentul din 2016, România nu-și mai poate permite niciun risc. Pericolul este să devină o țară fantomă, un tărâm irelevant, de unde fug toate conștiințele pentru a lăsa loc lichelelor. Își permite cineva să joace la ruleta rusească?
