Se spune că problemele, neajunsurile și nevoile reprezintă scânteia care declanșează nevoia de inovație. Și știm cu toții că România are suficiente probleme. Atunci, de ce nu apare și inovația?
Răspunsul scurt ar fi că pentru orice scânteie este nevoie de oxigen. Iar inovația românească nu prea are.
Răspunsul lung nu interesează pe nimeni și ar fi contraproductiv în termeni de eficiență. Ideea este că, până acum, România nu a produs un sistem care să încurajeze și să sprijine mediul de afaceri, ca acesta să reflecteze la cum s-ar putea face bani din cercetarea aplicată. Cu accent pe ,,a face bani", un interes legitim pentru orice stat care vrea să își extindă baza de impozitare.
Încercările au fost timide, limitate în timp și resurse și s-au concentrat în mare măsură pe domeniul IT, care a primit diverse forme de sprijin guvernamental. Însă inovația este mai mult decât programare. Inovația este inclusiv despre organizare, despre modele de business, despre integrarea serviciilor, comunicare, design, fluxuri, forme de colaborare, marketing și multe altele la care nu ne gândeam până acum. Dar avem câteva vești bune.
Vestea bună numărul 2 este că avem de unde învăța. Am lansat un dialog cu liderii mondiali ai inovării. Până acum am avut întrevederi cu Coreea de Sud și Finlanda, aceștia s-au oferit cu generozitate să ne ofere abordarea lor pragmatică și testată în timp. Discuțiile preliminare ne-au arătat parteneri foarte deschiși în a transfera modele bune către România.
Vestea bună numărul 1 este că avem deja la nivel național cadrul strategic la care să ne raportăm. Proiectul ,,România Educată" există, funcționează și este asumat de statul român. Educația și inovarea nu numai că sună bine împreună, dar nu pot funcționa altfel decât în simbioză. Mai ales dacă decidem să privim către viitor și către noile preocupări și profesii care îl vor contura.
Vestea bună bonus este că în clasamentul inovării, unde ne este rezervat constant ultimul loc, nu suntem fără speranță la toți indicatorii. Sunt și perspective peste media europeană, la cel puțin două grupe de indicatori din cele zece. Unul este Capitalul intelectual (Intellectual assets), iar celălalt este Exportul rezultatelor (Sales impacts). Zone care pur și simplu există, care nu costă bani și de la care putem porni.
Inovația are nevoie de oxigen și în curând va și respira
