„Are nevoie Biserica Ortodoxă Română de reformă?", o întrebare la care răspund jurnaliștii Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu.
Florin Negruțiu comentează că „În momentele de cumpănă națională, liderii spirituali ai Bisericii Ortodoxe ar fi trebuit să transmită un mesaj clar: România înseamnă Europa." Claudiu Pândaru subliniază că „Reforma ar trebui să înceapă cu sistemul de educație din interiorul bisericii și cu renunțarea la autoimpunerea tăcerii în momente cheie."
Claudiu Pândaru: Un rol mai puțin dezbătut în această perioadă, în situația politică în care suntem, l-a avut Biserica Ortodoxă. Am văzut, Florin Negruțiu, în aceste zile, momente în care preoți din cadrul bisericii s-au implicat activ în campania electorală. Trebuie făcută o reformă în sânul bisericii. Aoleu, ai pronunțat cuvântul reformă.
Florin Negruțiu: Ca să fac o glumă la Petre Roman, reforma sună „ca dracu'," mai ales în biserică. Nu vorbești de reformă, pentru că există traume istorice în privința reformei în biserică. Acum, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, la orbirea asta socială, națională, eu cred că Biserica a greșit. În primul rând, a greșit pentru că și-a interzis să iasă public. A fost o decizie la nivelul conducerii Bisericii Ortodoxe prin care preoților și înalților ierarhi li s-a interzis să vorbească de teama de a nu face politică sau partizanat politic. Asta nu i-a împiedicat însă pe unii, care oricum făceau lucrul ăsta de multă vreme, să susțină pe față candidatul Călin Georgescu. Și mă refer, desigur, la Teodosie, care, în ciuda tuturor avertismentelor, continuă să facă propagandă pro-rusă pe față.
N-a fost nicio surpriză că Teodosie îl susține pe Călin Georgescu, ei provenind practic din aceeași școală de gândire. Dar la nivelul conducerii, la nivelul Patriarhiei, la nivelul Sfântului Sinod, cred că a fost o greșeală să nu le dai voie oamenilor raționali, pro-europeni, să iasă să vorbească. Eu l-aș fi așteptat pe însuși Patriarhul, pentru că este un moment de cumpănă națională, de o gravitate fără precedent, în care se pune problema drumului european al României. Era un moment ca un lider spiritual cu greutate, precum Patriarhul Daniel, să iasă și să spună: „Noi suntem Europa. România înseamnă Europa. Drumul nostru este ăsta, pe care elitele de după 1989 s-au chinuit să îl traseze: drumul spre Uniunea Europeană, drumul spre NATO, Occidentul. Nu avem de ales între doi candidați. Nu avem de ales între Est și Vest. Avem de ales între România și Rusia."
România înseamnă Europa. România este o țară europeană, o țară NATO, o țară UE. Să păstrăm ceea ce am câștigat cu greu, cu mult efort. Era un mesaj pe care mă așteptam să-l aud de la înalții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. În schimb, ce-am văzut? Am văzut tot felul de preoți sau monahi care au îndemnat oamenii să iasă să voteze cu candidatul Rusiei. Unii chiar i-au făcut campanie pe față. Nu știu dacă aceștia sunt majoritari sau minoritari în Biserica Ortodoxă, dar, categoric, sunt cei mai vizibili.
Claudiu Pândaru: Nu cred că ar trebui să ne sperie, Florin, cuvântul „reformă," pentru că reforma presupune câteva lucruri esențiale. Nu neapărat o schimbare de dragul schimbării, dar sistemul de educație din interiorul bisericii cred că trebuie reformat. Acolo ai nevoie de niște reforme temeinice. Și, mai apoi, ceva ce ar trebui schimbat este exact ce spui și tu: această autoimpunere a tăcerii și obișnuința ca, de prea multe ori, să sperăm că, băgând conflictul sub preș, problemele dispar. Ele nu dispar, doar se adună mai multe.
