Kathleen Kavalec este deja de peste două luni ambasadoarea Statelor Unite ale Americii în România, prima femeie care a ocupat vreodată această poziție din 1880 până astăzi, adică de atunci de când avem reprezentanți diplomatici ai SUA la București. Așa cum au arătat lucrurile în primele trei decenii de după 1989, ambasadorul american a fost – indiferent de numele său – un reper constant pentru elitele politice autohtone și pentru opinia publică românească. Derapajele antidemocratice și tentațiile autoritarismului sau puseele împotriva statului de drept - toate au fost taxate de ambasadorii americani cu observații bine țintite, chiar dacă ambalate în necesarul limbaj al diplomației.
Kathleen Kavalec preia acum mandatul într-un context diferit, unul în care parteneriatul strategic dintre România și SUA este la cel mai înalt nivel. Un sfert de secol de consolidare a relațiilor, în principal politice, militare și diplomatice. Dar provocările nu lipsesc și acestea privesc în primul rând problemele de securitate generate războiul ilegitim pornit de Rusia împotriva Ucrainei în special și împotriva Occidentului în general. Pretențiile Rusiei ca NATO să se retragă dincolo de granițele fostei cortine de fier plasează și România în acest joc militar nesăbuit al Moscovei.
Încă din primele sale interviuri publice, Kathleen Kavalec a specificat că are trei priorități în mandatul său la București, prima dintre ele este securitatea. „Vreau să susțin și să consolidez ceea ce este deja un parteneriat foarte puternic între România și Statele Unite”, după cum a declarat într-un interviu pentru Digi24. Apoi, doamna Kavalec a spus că se va concentra să dezvolte relațiile comerciale, economice și investițiile reciproce între cele două țări. În fine, a treia prioritate pe care a amintit-o este susținerea democrației și statului de drept.
România nu este chiar o țară străină pentru Kathleen Kavalec care a mai lucrat aici, fiind prezentă când am intrat în Uniunea Europeană, precum și când Bucureștiul a găzduit summitul NATO din 2008. „Copiii noştri s-au simţit foarte bine aici, fiica mea a mers la grădiniţă în limba română, am învăţat foarte multe despre cultura românească şi am călătorit foarte mult, ca ataşat cultural”, a mai spus doamna ambasador în alt interviu. Sau cum a spus uneori, a venit în România când țara nu era membră NATO și UE, a părăsit-o și o regăsește în plină apartenență la cele mai importante alianțe politice și militare din istorie.
Kathleen Kavalec a venit în România ca ambasador când țara este deja membră NATO și a Uniunii Europene, dar se află la granița celui mai periculos conflict din Europa de după al doilea război mondial care a generat cel mai mare număr de refugiați și cel mai sever rapt teritorial. Astfel că este firesc să aflăm de la diplomatul american că prioritatea principală este securitatea în zonă. Parteneriatul strategic dintre România și SUA a atins deja un sfert de veac și în această perioadă s-a pus accentul pe planul politic și militar.
Luând în calcul toate acestea, Kathleen Kavalec are șansa de a scrie istorie ca ambasador al SUA în România pentru că parteneriatul strategic poate fi ridicat la nivelul următor, cel economic (a doua prioritate a doamnei ambasador). Niciun alt ambasador nu a mai avut practic atâtea instrumente și oportunități. Dacă veți compara cu cei din timpul întunecat ai regimului comunist, cu ambasadorii americani din dificilii ani 90 sau cu cei de dinainte și după integrarea în UE, veți observa lesne că există acum un timp predilect pentru a face din relația România-SUA ceva ce n-a existat niciodată.
În primul rând România intră în ultima parte a deceniului doi de când e membru UE, iar din acest lucru putem înțelege - urmând exemplul Poloniei - că vitalitatea absorbției fondurilor UE, productivitatea internă, creșterea PIB, infrastructura, investițiile în educație sau sănătate, toate acestea trebuie completate cu o relație puternică cu SUA. Niciodată probabil în istorie, zona Mării Negre nu a fost mai interesantă ca potențial pentru SUA ca acum. Și România devine astfel cel mai important aliat pentru SUA din acest punct de vedere. Nu există beneficiu mai mare geopolitic decât construcția unui „cap de pod” american la Marea Neagră prin România.
Națiunea noastră beneficiază acum de cea mai mare prezență de trupe americane din istorie, iar Europa și flancul estic vor avea cel mai mare număr de militari din al doilea război mondial până astăzi: 100.000. După summitul de la Madrid, trupele aliate pe flancul estic vor număra o treime de milion de ofițeri și subofițeri NATO. Mai mult, relațiile comerciale dintre România și SUA au ajuns la un nivel record de peste 5 miliarde de dolari anul trecut, din care aproape 4 miliarde reprezintă exporturi românești peste Atlantic. Probabil vom dubla această cifră în câțiva ani. Aproape o mie de companii americane fac astăzi afaceri în România, având peste 110.000 de români angajați. Este o cifră importantă dar pe care relația strategică SUA-România o poate depăși lejer.
Investițiile americane ar putea fi dublate și în România să se producă un reviriment economic și cultural de anvergură precum și un salt academic, România ar putea fi pentru SUA ceea ce este Israel pentru Orientul Mijlociu - un partener stabil pe termeni lung, puternic militar și economic, cu personalitate culturală și academică prestigioasă.
Programul Visa Waiver ar putea fi un efort comun de succes, cu Kathleen Kavalec generând un vibe pozitiv pentru România. Ce înseamnă programul Visa Waiver? Acest program permite cetățenilor țărilor participante să călătorească în Statele Unite pentru afaceri sau turism pentru sejururi de până la 90 de zile fără viză. Practica americană a introdus un algoritm pentru a determina ce țări intră pe lista celor ai căror cetățeni pot intra pe teritoriul american fără viză. Și este vorba despre o formulă foarte simplă – trebuie ca procentul cetățenilor cărora li se respinge viza să fie mai mic de 3% într-un an fiscal. Adică la fiecare 100 de solicitări depuse de cetățeni români pentru viză nu ar trebui să avem mai mult de 3 dosare respinse. Trebuie spus, România are o rată anuală de respingere a acestor dosare de peste 10% și asta arată că avem nevoie de o strategie serioasă prin care să ajungem sub pragul de 3%.
Senatorii americani Richard Durbin, numărul doi în eșalonul conducerii democrate din Senat și Jeanne Shaheen, preşedintele Subcomitetului pentru Europa din cadrul Comitetului pentru Relaţii Externe al Senatului Statelor Unite, au introdus săptămânile trecute un proiect de lege care recomandă includerea României în programul Visa Waiver. Acest lucru arată că SUA ne întinde o mână de ajutor, ne încurajează să nu cedăm, să căutăm soluții pentru că nu suntem singuri.
Visa Waiver nu este doar despre turism sau despre facilitarea revederii familiilor celor care trăiesc în SUA. Este despre încredere și despre viitor. Este despre mai mult business, mai mult spațiu politic și strategic, este o garanție a unei destinații sigure pentru companii, lideri și începuturi de succes de orice fel. O țară din visa waiver este pe un drum de neclintit aproape pentru totdeauna în relația cu SUA și practic nicio barieră birocratică nu mai poate opri orice fel de vis între români și americani. Iar discuția despre Schengen este cu atât mai utilă ca și comparație. Dacă aderăm la Visa Waiver înaintea Schengen este un semnal puternic pentru diplomația și administrația americană și cea europeană, deopotrivă.
Așadar, prima femeie ambasador al SUA în România are acum un mandat care poate intra în istorie. Dacă foștii diplomați americani care au ocupat această funcție au avut și un rol de avertizori de integritate, care erau mereu puși de politicienii români în situația de a deveni pompieri de serviciu, Kathleen Kavalec ar putea fi ambasadorul sub care România devine parte a programului Visa Waiver și sub care parteneriatul strategic dintre țările noastre urcă o treaptă superioară.
Fiecare an petrecut aici poate multiplica cifrele de investiții, inițiativele strategice, sumele pentru apărare, consolidarea rolului nostru și al SUA la Marea Neagră. De exemplu, dacă o mare (sau mai multe) universitate americană „aselenizează” în România creând un centru mare academic (în contextul alungării CEU (care e afiliată a New York University) de către regimul autocrat de la Budapesta) sau în perspectiva deschiderii unei mari fabrici de autovehicule sau armament, astfel de pași ar pava semnificativ drumul unui ambasador care să rămână în memoria publică drept un mare temerar. Farmecul personal, abilitățile și determinarea vor juca un rol catalizator.
Dar în același timp, Kathleen Kavalec are și o misiune importantă în a veghea la o situație pe care niciun alt ambasador după 1989 nu a întâlnit-o. Nu doar combaterea corupției este o temă esențială în progresul democrației. Ci devine fundamental a monitoriza și reacționa la extremismul pe care un partid l-a importat în Parlament, cu creșteri de neînchipuit în sondaje pe fondul crizelor multiple și mai ales a propagandei ruse în țara noastră. Un partid extremist, de factură neolegionară, xenofob, antisemit, care se hrănește din ură este un pericol substanțial pentru valorile democratice și pace socială. Un astfel de context are nevoie de anticorpi pe măsură și inovare de instrumente, dar și un necontenit lobby de undergound, perfect legitim și fezabil, în a tempera tentațiile neopopuliste ale altor partide, de a crea o rețea de lideri, simboluri și teme care să reprezinte o contraofensivă la zgomotul necontenit de naționalism revizionist, de suveranism autocratic sulfuros, de folosire a instituțiilor ca tribune pentru a disemina ura, instigarea la violență, la nesupunere oarbă și, în general, pentru a distruge tot țesutul social și democratic construit atât de greu în ultimii 20 de ani. Vocea unui ambasador al SUA este vocea celui mai puternic guvern al celei mai vestite democrații de pe planetă.
Călătorind în satele și orașele României, luând contact cu spiritul, inventivitatea, unicitatea noastră, frumusețile României, potențialul ei, dar și suferințele ei tăcute sau frustrante, noul ambasador va putea fi un ajutor nesperat al regiunilor și comunităților, al breslelor și al proiectelor locale care-și construiesc propriile destine, se dezvoltă, trăiesc și izbutesc să schimbe în bine țara.
Echipa ambasadei SUA, pe care am avut ocazia să o cunosc în mare parte, este una de elită formată din experți americani și români; aceasta va ști să așeze, cu grijă, detaliile, instrumentele, ritmul și mesajele ambasadoarei Kavalec. Ei vor putea fi parte din scrierea istoriei unui diplomat care să schimbe pentru totdeauna această mare distanță de 7997 de km între București și Washington DC, transformând-o într-o călătorie și mai scurtă și mai luminată.
În 1776, Benjamin Franklin, probabil cel mai celebru diplomat american din istorie, a sosit la Paris ca primul ambasador străin al Americii în Franța. Scopul său principal a fost să obțină ajutor francez pentru coloniile americane și și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cu intelectualii din clasa superioară, câștigând peste elita care era fascinată de renumitul om de știință și om de stat american. Dar dincolo de succesele sale și istoria sa răsunătoare, el a știut mereu să pună oamenii politici ai vremii în gardă, să-i țină alături, creând o rețea de rețele politice și diplomatice care au pavat pentru totdeauna relația celor două națiuni. A spus și a făcut multe. Unul dintre citatele sale răsună atât de actual și astăzi, în orice împrejurare, dar mai ales în una ca cea de față: „Energia și perseverența cuceresc toate lucrurile!”
