Editorial Lecția acestor zile. Valorile sunt mai importante decât conformismul

Data publicării:
Alexandru Muraru
Alexandru Muraru
Deputat PNL
Alexandru Muraru este președintele PNL Iași. Este doctor în ştiinţe politice, cercetător ştiinţific şi cadru didactic în Departamentul de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
alexandru muraru
Alexandru Muraru. Foto: Arhivă personală

Avem la îndemână două modalități de a răspunde la tot ce ni se întâmplă în viață. 

Prima variantă e să ținem la valorile noastre, la opiniile pe care le dobândim. Să fim mereu gardianul lor, să luptăm pentru ele cu riscul de a depune, realmente, multă energie și resurse care, de altfel, ar putea folosite în alte proiecte sau hobby-uri. 

A doua opțiune a fi să mai diluăm din valori și să ne conformăm curentelor și situațiilor care apar. Să renunțăm la idei, să adoptăm o postură așazis „practică”. De ce să ne tot ciondănim pentru trei idei care, nu-i așa, oricum ar putea fi greșite. Sau măcar schimbătoare. Pe scurt, să o lăsăm mai moale. Să ne conformăm situației. Sau măcar să fim „zen”, totul trece, ce să ne mai agităm, vorba aia, roata se învârte oricum.

Albert O. Hirschman a explicat că, atunci când o organizație (economică, politică etc.) intră în declin, susținătorii au de ales între două tipuri de atitudini posibile. ”Exit”, părăsirea organizației este este o opțiune. Adică nu ne mai regăsim deloc într-o firmă, într-un grup, într-o echipă și gata, alegem să plecăm, să schimbăm peisajul. Să intrăm în noi proiecte, să dăm un restart carierei individuale.

”Voice” - a doua atitudine posibilă - este reacția critică față de declinul organizației, protestul, luarea de poziție în interiorul grupului. Ne preocupă situația în care se află toată echipa noastră și, pentru că ne pasă și suntem loiali organizației (”loyalty”), dăm cărțile pe față în discuțiile interne, căutăm moduri alternative de a redresa situația. Să corectăm și să îmbunătățim ce avem, să dăm un restart întregii organizații.

Dacă ne apărăm ideile, practic alegem să mai schimbăm ceva în bine atunci când totul e cenușiu și începem să luptăm. Trebuie să reținem mereu că lupta în sine, ca să nu fie doar o zbatere, presupune o strategie și seturi de tactici.

Pe de altă parte, dacă ne conformăm, acceptăm lumea e așa cum este și păstrăm ideile ca într-un ierbar. Conformismul este un fel de loialitate prost înțeleasă, o tăcere frustrată care nu are cum să ajute sau să îmbunătățească lucrurile într-un grup ci contribuie la un ”status quo” nociv. Este apa călduță a celor fricoși, o lașitate conștientă, rețeta unui eșec garantat.

Eu cred că ideile și valorile noastre sunt instrumentele care ne ajută să progresăm, să construim, să continuăm să dezvoltăm, să clădim ceva care contează, să dăm sens tuturor acțiunilor noastre fie că sunt individuale, fie că sunt ale unei echipe.
Valorile noastre sunt forța noastră și ele ne fac mereu să simțim că trăim, că evoluăm și că împlinim ceva. 

Foarte puțini oameni politici sunt dispuși să pună în dezbatere valori și idei fără a le amesteca în populism. Foarte puțini lideri sunt dispuși să lupte pentru ele, să fie contra curentului majoritar, atunci când conformismul, lipsa de acțiune, inacțiunea, domină. Foarte puțini oameni politici sunt dispuși să externalizare valori și principii care apără minorități (de orice fel și de orice dimensiune), care vorbesc despre căile drepte dar grele, care apără narațiuni adevărate dar greu de acceptat pentru că sunt o oglindă a societății.

În schimb, conformismul îngheață totul în jur pentru un iluzoriu beneficiu temporar, dar spre un dezastru în viitorul apropiat. Rezultatul conformismului este mereu și mereu același, adică o înrăutățire a situației și nici nu ar putea fi altul pentru că asta înseamnă de fapt să ne conformăm: să ne suspendăm ideile care ne animă, să ne spunem că „nu e momentul” să acționăm în baza valorilor care ne definesc.

Regele Mihai a vorbit la un moment dat despre astfel de situații: „Să rămâi în picioare pentru credința și crezul tău. Chiar dacă unii, pe care-i credeai parte a crezului tău, schimbă, conjunctural, macazul. Înțelegerile și negocierile sunt ale politicii. Morala este în altă parte. Acolo nu există negocieri.”

În concluzie, drumul curajului este calea care contează cu adevărat. Să avem îndrăzneala să acționăm în acord cu valorile noastre și să găsim căi proaspete de a gestiona o realitate aflată în dinamică. Și, la fel de important, dacă vrem să ajungem undeva, să avem tăria și știința să evităm capcana conformismului.

Partenerii noștri