După mai mult de 40 de ani de comunism și mai mut de 30 de ani de tranziție, românii s-au obișnuit să aplice proverbul/zicala ”câinii latră, ursul merge”. Autoritățile se trezesc în al paisprezecelea ceas să reglementeze regulile aplicabile stării de alertă, iar populația ignoră în mare măsură regulile instituite.
O legiferare eficientă trebuie să fie simplă, clară, previzibilă și ușor de respectat.
Spre finalul stării de urgență autoritățile au promis o relaxare, astfel încât așteptarea legitimă a tuturor a fost aceea a unei relaxări reale.
(În paranteză fie spus oamenii politici au tendința de a promite în campaniile electorale luna de pe cer, iar imediat după alegeri să uite tot ceea ce au promis. O vorbă din popor spune că trebuie să le promiți morților, nu viilor, pentru că morții nu îți pot cere să respecți ceea ce ai promis.)
Deși se anunță o relaxare, regulile instituite impun condiții mai greu sau chiar imposibil de îndeplinit.
În perioada stării de urgență (mai gravă decât ”simpla” stare de alertă) nimeni nu a auzit de triajul epidemiologic, însă, în perioada stării de alertă s-a instituit obligativitatea realizării triajului epidemiologic de către instituții, autorități, firme, chiar dacă activitatea desfășurată de firme sau autorități pe perioada stării de alertă nu diferă esențial față de activitatea desfășurată pe durata stării de urgență.
Totuși cum poate crede cineva că orice firmă sau autoritate are capacitatea de a se dota peste noapte cu echipamentele (termometre, termoscannere, camere cu termoviziune etc) necesare pentru realizarea triajului epidemiologic? Hârtia suportă orice, însă obligațiile instituite prin reglementările impuse de autorități trebuie să fie rezonabile, previzibile și posibile.
Pe de altă parte, în perioada stării de urgență și potrivit recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății se recomanda purtarea măștii de către persoanele bolnave.
Nu excludem în nici un fel beneficiile purtării măștii, însă instituirea abruptă a obligativității purtării măștii de pe o zi pe alta nu poate fi eficientă, întrucât trebuie ca cetățenii să aibă posibilitatea efectivă de a-și procura măștile pentru a fi în măsură să se conformeze noilor reguli privind purtarea de măști în spațiile publice închise, în mijloacele de transport în comun, în magazine, la locul de muncă, etc.
Dincolo de dificultățile privind procurarea măștilor mai trebuie remarcat și absurdul reglementării obligativității de a purta masca non-stop pe durata desfășurării activităților la locul de muncă.
O parte a absurdului reglementării a fost înlăturată, însă rămâne o parte însemnată din reglementare care nu poate fi aplicată în mod absolut. Pe durata timpului de muncă oamenii beau apă/ceai/cafea. Ce soluții le propun autoritățile oamenilor? Trebuie să iasă din clădire pentru o înghițitură de apă?
În mod inevitabil, oamenii vor mânca la locul de muncă. Ce soluție propun autoritățile cetățenilor responsabili care vor să mănânce? Să iasă din clădirea în care lucrează pentru a mânca sau eventual să se refugieze în toaletă? Cum procedează funcționarii/demnitarii care au emis actele normative pe trebuie să le respecte inclusiv aceștia? Cumva le ignoră?
Soluția românului ar putea fi aceea a ignorării în parte a obligațiilor impuse, conform proverbului mai sus citat.
Cu siguranță trebuie să fim atenți și responsabili, însă o simplă reglementare nu rezolvă problema de fond, ci poate crea mari frustrări și chiar poate genera o atitudine contrară celei urmărite, respectiv ignorarea normei juridice.
Autoritățile vor ”să se spele pe mâini” și să poată afirma că au instituit reguli pentru protejarea populației, însă aceste reguli nu fac altceva decât să transforme o întreagă țară în contravenienți sau chiar în infractori.
Nu poate fi acesta scopul unei norme juridice, respectiv să creeze o situație paradoxală în care nici un om să nu poată respecta norma impusă, chiar dacă ar fi de totală bună-credință.
Să sperăm că, în viitorul apropiat, vor fi instituite reguli de bun simț avizate de specialiști, supuse consultării publice și disponibile cu timp suficient înainte de a intra în vigoare pentru a nu fi luați din nou prin surprindere.
Altfel există riscul tot mai mare ca tot mai mulți cetățeni onești să adere la teoriile conspiraționiste care abundă în toate mediile de comunicare în masă, iar autoritățile parcă își propun să le ofere tot mai multe argumente celor care generează astfel de teorii.
Să sperăm că starea de urgență va înceta, iar autoritățile nu ne vor impune, luând în considerare logica de până acum a relaxării, obligații și mai dificil de respectat (cum ar fi obligativitatea de a purta măștii și în dormitor), căci dacă prima relaxare a adus obligații mai stricte și mai multe decât cele existente în perioada stării de urgență, la ce ne-am putea aștepta dacă nu la obligații și mai stricte și mai absurde.
Dincolo de glumă sper că noi vom fi mai responsabili și mai prudenți nu pentru că normele juridice ne obligă, ci din convingere intimă.
(Radu Popescu)
