Editorial Moartea copiei de buletin sau cum se lasă statul de fumat

Îl evocam acum ceva vreme pe ilfoveanul nostru dl V, care a calculat câte copii de buletin îi cere statul român la fiecare pas. Statul român, jovial și curtenitor ca un bătrânel atins de Alzheimer care te întreabă o dată la fiecare sfert de oră "Și, cum e vremea la Paris?"

Aidoma, simulând amnezia, statul român dorește la fiecare pas să afle dacă s-au produs modificări în certificatul de naștere sau dacă ți-a evoluat CNP-ul. "Trebuie pentru dosar" a devenit șantajul perfect al ființei perfecte de dincolo de ghișeu în războiul civil și inegal împotriva muritorilor cu inițiative.

Iată însă că primăvara instabilă vine și cu o veste bună pentru națiunea contribuabililor. Statul prins în capcană a decis să își devoreze un picior pentru a se salva și, o dată cu salvarea, să își construiască și o viață mai bună.

Printr-o modificare legislativă comprimată, statul român legislativ somează statul român autoritate centrală și locală să găsească soluții pentru a nu mai solicita cetățenilor copii după documente emise anterior de același stat român.

Prin lege, autorităților publice li se interzice să solicite cetățeanului acte sau copii după acte emise de autorități publice.

După zeci de ani de fumat propriii bani, statul român admite că obiceiul îi face rău și că ar trebui să se lase. Iar singurul ajutor nu poate veni decât de la sine, cu încurajări venite de la rude și prieteni.

Dacă inițiativa va trece de Parlament, uzanța spune că dl V este dator de cinste. În țara în care uzanțele sunt însă date peste cap, este poate mai nimerit ca toți să punem de-o parte banii de șampanie și să reflectăm aplicat care ar putea să fie următoarea inovație socială.