Editorial N-aveți doi ca să vă dau cinci? Amendamente la legea împotriva zornăitului de monede

Un titlu alternativ ar fi “Cum putem câștiga toți dacă vom folosi din ce în ce mai mult plățile electronice în detrimentul numerarului?” Dar întâi povestea.

Cash-ul din economie a ajuns la sfârşitul primului semestru din 2021 la peste 92,8 mld. lei, marcând un nou maxim istoric, după o creştere cu 12,7% faţă de nivelul din iunie 2020, după cum reiese din datele centralizate de Banca Națională și furnizate nouă de Ziarul Financiar. Cifre seci de bancheri fără simțul umorului. Dar ce spun ele despre economia noastră?

Destul de limpede pare că românii au mai degrabă încredere în cash decât în banii virtuali. Vedem ilustrarea lună de lună după cozile formate în afara câte unui ATM; oameni care își scot salariile din zid și le pun în circulație sub chipuri de dramaturgi, istorici și aviatori.

E drept că și firmele iubesc cash-ul și nici aici nu e foarte greu de intuit de ce. Cash-ul nu lasă urme, banii nu au miros, acolo unde intră două kilograme de mere pot ieși lejer douăsprezece. Evaziunea mare și mică își extrage mare parte din energie din mutarea cash-ului dintr-un buzunar în altul.

Ajungem rapid la vechea dilemă “Ce a fost întâia dată, oul sau găina?”. Azi sub o nouă prezentare: “Nu avem POS pentru că lumea nu are carduri.” Și așa atingem esența problemei. Iar pentru că schimbarea trebuie să plece de undeva, există azi pe circuitul de aprobare Legea instrumentelor moderne de plată.

Amendamentul la această lege (click aici) pe care l-am depus astăzi și îl voi susține în Parlament este legat de plata fără numerar cu una din următoarele metode de plata: transfer de credit, debit direct sau card de plată. Totodată obligă statul să ajute agenții economici în implementarea și mentenanța sistemelor electronice de plată.

Firmele care doresc să facă afaceri în România ar fi toate obligate să ofere alternative de plată, iar investiția să fie scăzută din impozitul pe profit datorat.

O situație win-win perfect realizabilă într-o piață în care mediul public și cel privat sunt parteneri. Iar imaginea aceasta este una care merită o luptă parlamentară susținută.

Unii dintre cititori vor argumenta probabil că POS-ul este inutil în cele două mii de localități din România fără acces la internet. Acestora le recomand editorialul scris pe această temă acum patru zile, tot pe această platformă. Totul se leagă, România nu se poate moderniza pe bucăți.