Editorial O batjocură liberală: școala românească

Amânarea creșterii salariilor cadrelor didactice a venit la pachet cu jignirea angajaților din educație. Două erori grave, într-un moment foarte complicat pentru învățământ. Și nu vorbesc doar din perspectiva de fiu de profesoară, ci pentru că realizăm, ca societate, cât avem de suferit din cauza batjocoririi constante, de mult timp încoace, a școlii.

Majorarea în medie cu 14% a salariilor din învățământ de la 1 septembrie ar fi fost o consecință a legii salarizării unitare, nu un act de caritate al guvernului PNL. S-a mai întâmplat o dată, în 2008, ca un guvern PNL-PDL să refuze acordarea majorărilor legale ale salariilor din educație. Măsura a fost declarată neconstituțională și diferențele au fost recuperate eșalonat în decurs de câțiva ani.

Dar brambureala liberală în învățământ e doar la început. Urmează cireașa de pe tort: deschiderea anului școlar. Același guvern care le refuză dascălilor dreptul la un trai decent îi condamnă la un an școlar eșuat înainte de a începe, din cauza combinației de risc sanitar și școală online disfuncțională.

În contextul ăsta a picat vestea că România mai are o singură universitate în topul Shanghai al celor mai bune 1000 de universități din lume și aceea clasată pe locurile 701-800. Spre comparație, Ungaria are 5, Cehia 7, iar Polonia 8 universități în acest clasament, în care Universitatea din Praga e pe locurile 201-300, cea din Varșovia pe poziția 301-400, iar universitățile din Zagreb și Belgrad sunt în categoria 401-500 din top.

Cam aici suntem. Cu toate consecințele care decurg din subfinanțarea învățământului și din alungarea dascălilor valoroși din sistemul educațional. Iată de ce moțiunea de cenzură este o obligație. Pentru ca PNL să capete răgazul de a decide în opoziție dacă se revendică de la Spiru Haret ori de la Alecu Constantinescu-Porcu', doi din miniștrii săi celebri de la începutul secolului trecut.