Ferma senatorilor

Radu Paraschivescu Data actualizării: Data publicării:
171221_PARLAMENT_SENAT_PROTEST06_INQUAM_Photos_Karina_Knapec
Foto: InquamPhotos/Karina Knapec

Ferma animalelor (Editura Polirom, traducere de Mihnea Gafiţa) n-a avut trecere la senatorii din PSD şi ALDE, după cum au surprins perfect ştirile PROTV. 1984 (tot Editura Polirom, traducere tot de Mihnea Gafiţa), n-a produs nici ea o impresie mai acătării. Cu tot trecutul său roşu, cu toată lupta lui alături de comunişti în Războiul Civil din Spania, George Orwell a fost tratat cu dispreţ de nuferii politici Nicolae, Andronescu, Moga etc.

171221_PARLAMENT_SENAT_PROTEST06_INQUAM_Photos_Karina_Knapec
Foto: InquamPhotos/Karina Knapec

Ironia senatorilor USR nu a produs efectele scontate din mai multe motive. Printre ele: 1. Pe coperta ediţiei româneşti din 2017 a Fermei animalelor se răsfaţă un porc în uniformă militară, iar comparaţiile în registru suin au vizat destui senatori PSD şi ALDE. 2. O bună parte dintre senatori privesc cartea cu scârbă dacă nu e mică şi nu vine la pachet cu alte 51. 3. Cei care nu vomită la vederea cărţilor le acceptă doar fiindcă văd în ele surse de plagiat pentru doctorate. 4. Alegerea grupului USR din Senat a fost peste anvergura intelectuală a colegilor de la PSD şi ALDE. Dacă Vlad Alexandrescu, Florina Presadă şi ceilalţi senatori USR ar fi înmânat DVD-uri cu Ferma vedetelor sau Gospodar fără pereche, probabil că senatorii din PSD şi ALDE n-ar fi fost atât de urzicaţi.

Sigur, opţiunea pentru Orwell are chichirezul (sau poate Chichirăul) ei. Ferma animalelor şi 1984 n-au fost alese întâmplător ca daruri de împodobit bibliotecile erudiţilor senatori trecuţi pe la Mecanică Fină sau prin alte anticamere academice. Dacă senatorii PSD şi ALDE au refuzat cadourile fiindcă s-au simţit insultaţi de aluzia menajeriei, din două una: ori sunt înceţi la minte, ori n-au citit cele două cărţi şi nici măcar n-au auzit de ele.

Sigur, mai există varianta care spune că destinatarii cadourilor literare nu sunt săraci nici cu biblioteca, nici cu duhul, ci doar irascibili şi bădărani în prezenţa unui adevăr care supără. (În plus, simplul fapt că refuzi un cadou e o dovadă de nedelicateţe. Nimic nu te împiedică, dacă te ţin curelele spiritului, să-l primeşti plasând la rândul tău o ironie – alta decât comandarea unei felaţii.)

De fapt, ăsta a fost nervul pe care l-au atins senatorii USR prin gestul lor. Şerban Nicolae şi ceilalţi au refuzat cărţile fiindcă s-au recunoscut în paginile lor. Nu fizionomic, ci ideologic. Nu ca manifestări de ogradă sau coteţ, ci doar ca discurs al abuzului şi al bunului-plac. Ca stilistică neototalitară. Porcii care preiau puterea fermei şi savurează privilegiile puterii sunt una dintre cele mai dure imagini critice pe care le-a creat Orwell după ce şi-a dat seama ce anume cauţionase şi lângă cine luptase. Fabula lui antistalinistă şi în general antitotalitară culminează în regula pe care o vedem tradusă şi aplicată zi de zi în senat, în viaţa publică şi în locurile unde ni se face agenda: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele”. Asta şi nu altceva i-a supărat pe cei care au refuzat Ferma animalelor. Căci deşi a fost publicat în 1945, textul lui Orwell pare scris ieri de cineva care a fost de faţă la asaltul pe care-l dau PSD şi ALDE împotriva justiţiei.

E greu să nu observi şi stilistica refuzului, mai ales că există în acest caz minimum trei reacţii care merită comentate. Ecaterina Andronescu, bunăoară, amestecă jena cu repulsia la vederea cărţii şi o împinge uşor peste bancă, lăsând-o să cadă. E un refuz nevolnic şi indecis, căruia explicaţia dată ulterior unui reporter de la Digi24 îi sporeşte penibilul: „I-am spus că nu am nevoie, mai am câteva exemplare acasă”. Pricepută când e vorba să-l facă scăpat pe Victor Ponta de plagiat, Ecaterina Andronescu se pierde cu Firea şi minte stângaci. Dacă ar fi spus pur şi simplu că are cartea, n-ar fi fost nimic de obiectat. Când însă vii şi spui că mai ai câteva exemplare, dai cu oiştea logicii în gardul literaturii. Ecaterina Andronescu ar fi putut avea mai multe exemplare acasă doar dacă ar fi fost traducătoarea cărţii, ceea ce ştim că nu e cazul. Sigur, există şi posibilitatea ca Ecaterina Andronescu să fie o admiratoare frenetică a lui Orwell şi să colecţioneze toate ediţiile din toate titlurile apărute în România. Cu atât mai greu e de explicat, în acest caz, refuzul acestei ediţii, mai cu seamă că e relativ nouă.

Dacă Ecaterina Andronescu manifestă sfială în felul cum respinge oferta Florinei Presadă, senatorul PSD Nicolae Moga face din carte pasăre şi din paginile ei aripi. În clipa când Ferma animalelor i se aşază pe pupitru, o ia cu mâna dreaptă şi o aruncă la întâmplare, peste încheietură, însoţindu-şi gestul cu o grimasă biliară. Când Joseph Goebbels auzea de cultură, îi venea să scoată pistolul. Când Nicolae Moga vede cărţi, le azvârle cât colo. Lansată cu mână fermă de senator, Ferma animalelor fâlfâie în zbor trei-patru secunde înainte de prăbuşire, într-o imagine colosală. Gestul lui Moga musteşte de un primitivism tipic majurilor din anii 1970, care te prindeau citind la ora de învăţământ politic, îţi smulgeau paginile din carte şi le rupeau apoi de-a latul, ca să se asigure că nu aveai cum să reiei lectura.

Şi iată-l, în fine, şi pe Şerban Nicolae cel fal(n)ic şi spătos. Unde Ecaterina Andronescu e ezitantă, iar Nicolae Moga cavernicol, senatorul Nicolae alege dezgustul sanitar. Niciun milimetru pătrat din pielea mâinilor dumisale nu trebuie să intre în contact cu Ferma Animalelor. Prin urmare, fanatic al igienei cum îl ştim, Şerban Nicolae se serveşte de un şerveţel ca să ridice romanul lui Orwell de pe pupitru şi să-l ducă înapoi, cu o silă suverană tremurându-i pe obraji. E de presupus că senatorul Nicolae a procedat asemănător şi la alte întâlniri cu cartea. De pildă, când a copiat pasaje întregi din lucrările lui Alexandru Baboş, Alexandru Rizescu şi Radu Tudorancea pentru lucrarea de doctorat „Proiecte de reformă a Naţiunilor Unite”. E bine să nu laşi urme, chiar dacă plagiatul a devenit de la o vreme element de omologare în PSD.

Privită de la distanţă, operaţiunea pusă în scenă de grupul senatorilor USR înseamnă „a strica orzul pe gâşte”. Echivalentul anglo-american al expresiei poate fi găsit în titlul unui roman al lui Kurt Vonnegut. Sună mai bine, mai plastic, mai bogat decât varianta românească. S-ar putea ca şi senatorilor PSD, vorbitori de engleză fără fisuri, să le placă mai mult.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri