Realitatea şi sfidarea

Octavian Hoandră e cumpătat, inteligent, mieros la vorbă şi afabil ca un bunic care-şi joacă nepoţii pe genunchi. Fumează trabuc şi pozează uneori în plantator milostiv cu sclavii. Asta însă nu-l pune la adăpost de pocinoage şi de paşi greşiţi.

Aşa s-a întâmplat cu câtva timp în urmă, când Octavian Hoandră l-a avut invitat în studioul Realităţii TV pe scriitorul Nicolae Breban. Ştiind pesemne cât de mult îi place flateria acestei Etne a prozei-magmă, gazda şi-a pălit invitatul cu un compliment în moalele capului, apropo de cea mai nouă apariţie editorială: „Aţi scris o carte foarte frumoasă, pe care n-am citit-o.” Muşchiul ofensei a zvâcnit ameninţător pe obrazul celui pe care Cristian Tudor Popescu l-a împroprietărit cu porecla „Crapul gonflabil”, motiv pentru care domnul Hoandră a simţit că mai era nevoie de ceva. Din păcate, domnia sa nu ştie că încercarea de-a drege o gafă nu face decât s-o amplifice. Din acest motiv, afirmaţia imediat următoare – „Să ştiţi că v-am citit toate cărţile” – n-a făcut nimic de natură să descleşteze maxilarul înţepenit al romancierului.

Sigur, episodul e mărunt şi li se poate întâmpla multor realizatori de emisiuni TV. Însă greşeala e una şi apetitul pentru zbenguiala în noroi cu totul alta. N-a trecut multe de când, în emisiuni succesive, Octavian Hoandră a avut invitaţi la „Realitatea românească” doi oameni care ar trebui plasaţi în carantină morală perpetuă, necum lăsaţi să se exprime în spaţiul public: Alex Mihai Stoenescu şi Radu Tinu. Argumentul că, în condiţii de democraţie, la televizor poate apărea şi vorbi oricine e stabil ca un scaun cu un picior excentric. Un moderator de bună credinţă e obligat să nu invite agenţi patogeni în platou. Făcând-o, îşi pierde credibilitatea şi prestigiul (dacă le va fi avut). Prin aducerea în două emisiuni despre Revoluţia din 1989 a doi oameni care au făcut rău altora, Octavian Hoandră se descalifică. Căci invitaţii lui nu se fac vinovaţi de abateri mărunte sau neglijenţe pasabile. Nu. Unul a turnat, celălalt a filat. Unul a semnat note informative, celălalt le-a folosit pentru activităţi de timorare şi control. Unul a încasat bani pentru delaţiuni, celălalt a zăngănit cătuşe şi a lătrat ameninţări. Unul a pârât Securităţii oameni care fotografiau cozi la carne pe vremea lui Ceauşescu, celălalt a fost Securitatea însăşi, cu obiceiul ei de a-ţi scotoci în casă şi în viaţă, de a-ţi înnoroia zilele, de-a te face să te simţi pândit şi vânat. Pentru cei care încă n-au aflat, unul dintre paradoxurile de funcţionare a Securităţii era că, în prezenţa ei, deveneai nesigur.

Pe o listă a celor mai scârboşi cinci turnători întocmită de Neculai Constantin Munteanu, Alex Mihai Stoenescu e primul (ceilalţi sunt Nicolae Balotă, Ivan Deneş, Constantin Bălăceanu-Stolnici şi Emanuel Valeriu). N.C. Munteanu face o sinteză precisă a gândirii alexmihaistoeniste şi a potenţialului ei toxic: „Specialitatea lui este lustruirea patriotismului, uneori cu diagonală, foarte prizat de securişti. Pe care nu i-a uitat. Revoluţia a fost opera agenturilor străine, securiştii au fost patrioţi, legionarii n-au fost terorişti, nici antisemiţi, mareşalul Antonescu a fost doar un patriot, pogromul de la Iaşi a fost opera nemţilor, iar trenurile morţii au fost doar o neglijenţă.” Faptul că Octavian Hoandră l-a invitat pe Alex Mihai Stoenescu în emisiune pentru abilitatea de-a susţine că laptele e albastru şi că delfinul e pasăre dovedeşte că Realitatea TV practică tocmai fuga de realitate.

Dacă prezenţa lui Alex Mihai Stoenescu într-un studio de televiziune e superlativul relativ al mârşăviei, apariţia lui Radu Tinu este superlativul absolut. Orice timişorean neoperat de memorie şi decenţă se va fi înfiorat ca în faţa unei reptile la vederea acestui personaj care se laudă şi astăzi că a urmărit-o pe Herta Müller, a anchetat-o şi i-a plantat microfoane în casă. Doar un candid iremediabil ar putea să aştepte gesturi de penitenţă şi paşi înapoi din partea unui asemenea ins. Dar să-l găzduieşti într-un studio de televiziune ca să dea lecţii de patriotism şi, vezi Doamne, să deschidă ochii românilor e prea mult. Mult prea mult. Înţeleg că suntem în deficit de instanţe morale, dar asta nu înseamnă că trebuie să deschidem pârtie torţionarilor care au vegheat ca nu cumva să se rupă vreun ochi din sârma ghimpată de la graniţe şi din viaţa noastră.

În această lumină, faptul că Radu Tinu scrie pe Facebook despre Lucian Boia „Ce dulce ar fi glonţul patriei pentru individul ăsta” trebuie să indigneze, dar nu să mire. Torţionarii reprimă, asta fac şi asta le place să facă, în iluzia lor abjectă de mici dumnezei cu drept de viaţă şi de moarte asupra altora. Şi nu încape dubiu că Alex Mihai Stoenescu şi Radu Tinu se consideră unul pe celălalt patrioţi. Singura sugestie de făcut ar fi totuşi ca Octavian Hoandră să schimbe titlul emisiunii pe care o moderează din „Realitatea românească” în „Feţele sfidării”.