Târâş-Grapini prin Europa

A o premia pe Maria Grapini pentru „promovarea limbii române” e ca şi cum l-ai decora pe Ion Ficior cu Marea Medalie a Omeniei. Faptul nu e caraghios, ci grav de-a binelea. Pe urmele lui Einstein şi invidioasă pe el pentru teoria relativităţii, clasa politică a României de azi semnează, cu ajutor din media, teoria relativizării. E o teorie care transformă impostura în merit şi analfabetismul în prilej de sărbătoare. Enunţul ei de bază este următorul: oricine poate face orice oriunde şi oricând. Până la urmă, aşa şi este. Nimic nu te mai poate stupefia pe întinsul acestui lac anapoda unde nuferii, câţi mai sunt, s-au dus la fund, iar noroiul stă la suprafaţă. Să nu uităm, România este ţara unde se câştigă alegeri locale din închisoare. Ţara unde condamnaţii cu executare elaborează politici fiscale, după ce plagiază gospodăreşte pentru lucrarea de doctorat. Ţara unde alţi doctori de carton presat plagiază din propriii lor îndrumători, care, să vezi mirare!, nu au nicio reacţie. Ţara unde se organizează şcoli doctorale în instituţii care nu au voie prin lege să le organizeze. Ţara unde un patron de sală de fitness devine consilier pentru probleme sociale al prim-ministrului. Ţara unde poţi vota fără să fii în sală, fiindcă ai o nepoată care-ţi ţine locul. Ţara unde problemele penale nu te împiedică să conduci un partid sau o cameră a Parlamentului – dimpotrivă.

Aşa arată contextul în care site-ul (aşa-zis) de ştiri News24AGD o premiază pe Maria Grapini. Din păcate, site-ul în cauză nu face precizările care s-ar fi impus. În ce fel onorează Maria Grapini limba română şi care sunt argumentele care-i justifică premierea? Cum defineşte News24AGD ideea de excelenţă şi cum o identifică în prestaţia Mariei Grapini? Ce distincţie trebuie să primească un scriitor formidabil cum e Ion Iovan dacă o crăiasă a tocăniţei ca Maria Grapini e elogiată pentru promovarea limbii române? Dacă Mariei Grapini îi înmânezi o diplomă, cu Adriana Babeţi ce se cuvine să faci? Dar cu Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, Diana Adamek şi Ileana Mălăncioiu? Sunt întrebări fără răspuns. De ce? Fiindcă e greu de crezut că juriul de înaltă competenţă filologică responsabil cu premierea Mariei Grapini a auzit vreodată de aceste nume. Relativizarea de care vorbeam la început scoate capul din nou. Asta fiindcă nu doar premiantul e corigent la materia pentru care primeşte diploma şi cununiţa, ci şi premiatorul. News 24 AGD e o pseudoagenţie de ştiri care îşi semnează majoritatea articolelor cu „by redacţia” (felicitări pentru curaj) şi care se laudă cu doi armăsari pur-sânge în ale faptului de presă. Băieţii se revendică jurnalistic direct din Bob Woodward şi Carl Bernstein. Pe unul îl cheamă Mihai Căldăraru, pe celălalt, Alberto Gruia. După cum poate vedea oricine apelează la YouTube, cei doi luptă umăr la umăr pe diverse baricade ale ştirilor şi nu numai. Dacă-i întrebi, afli din gura lor că sunt cavaleri ai dreptăţii, şerifi ai adevărului şi apostoli ai corectei informări a publicului. Dacă nu-i întrebi şi îţi iei informaţiile din imensitatea oceanului online, constaţi că una dintre luptele lor îndârjite e dusă împotriva limbii române.

Chiar aşa? Da, chiar aşa. News 24 AGD are mari probleme de gramatică, iar asta transformă premierea Mariei Grapini într-o combinaţie de parodie şi exerciţiu de solidaritate. Nimic nu-i indispune mai mult pe Grapini, Căldăraru şi Gruia decât numărul variabil de „i”-uri de la sfârşitul anumitor cuvinte. Dincolo de comicul lor involuntar, multe postări ale Mariei Grapini se remarcă prin vocabule cu deficit sau cu exces de „i”-uri, aşa cum a observat mai toată lumea care are cont pe Facebook şi abonament pe termen nelimitat la româna corectă. Într-un material uşor de găsit pe YouTube, agramaţii de la News 24 AGD propun publicului titlul „În campanie dăruieşte şi tu o viaţă pentru îngerii”. În acelaşi timp, pe pagina de Facebook a agenţiei se răsfaţă de mai bine de un an îndemnul „Fi şi tu Moş Crăciun pentru o zi”. În mod normal, când nu ştii diferenţa dintre articulat şi nearticulat sau imperativul celui mai folosit verb al limbii, nu te-apuci să-i premiezi pe alţii pentru exprimare. În mod normal, dar, am conchis de mult, normalitatea românească tinde să se transforme din regulă în excepţie.

Deşi pare minor, cazul are anumite complicaţii care merită urmărite. E de văzut, de exemplu, care dintre cristalele de grapineză a atras atenţia monitorilor filologici de la News 24 AGD. Bănuielile multora cad asupra unei declaraţii de dată recentă, în care europarlamentarul împins la Bruxelles de vântul din spate (hai, hai) al Partidului Conservator glăsuieşte într-o limbă cum nici în cronici nu găseşti: „Pentru prima dată voi da un vot împotriva unui român (?)! Nu voi vota în comisia LIBE pentru Laura Kövesi. Dar vă consult şi dacă o majoritate veţi spune să o votez, voi schimba votul.”

Afirmaţia e „premiabilă” din mai multe motive. În primul rând, Maria Grapini face astăzi ceea ce le reproşa altora ieri: adoptă acolo, printre străini, o atitudine ostilă faţă de un compatriot rămas în ţară. În plus, lasă să se înţeleagă europarlamentarul din PC, compatriotul nici măcar nu e compatriot pe de-a întregul. Maria Grapini are grijă să pună un semn de întrebare după „român”, ceea ce nu e nimic altceva decât o trimitere ticăloasă la etnia Laurei Codruţa Kövesi. Nu-i vorbă, „Grapini” e un nume profund românesc. E greu să nu te gândeşti la vorba spusă într-un colţ de peluză de un microbist tabagic: „râde corb de cioară spartă”.

În al doilea rând, Maria Grapini întredeschide poarta spre răzgândire, în buna tradiţie a lui Radu Vasile şi a preacinstitei sale vorbe: „Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi, dar la nevoie pot să înclin spre punctul dumneavoastră de vedere”. Schimbarea votului în funcţie de decizia majorităţii e orice, numai semn de fermitate nu. Ce să-i faci, aşa sunt politicienii colindaţi de ispita autorlâcului – schimbători şi ezitanţi. Maria Grapini scrie, aşa cum a scris şi Radu Vasile, alias Radu Mischiu. Sigur, „Memoriile pe contrasens” sunt doar semnate (nu şi scrise) de fostul premier, dar poeziile sub pseudonim – bune, rele – îi aparţin. Spre deosebire de Radu Vasile, Maria Grapini e, ca Zoe Trahanache, bărbată şi nu are nevoie de pseudonim. Iar ea nu scrie poezii sau amintiri, ci merge direct la roman. „Viaţa între scrieri şi trans-scrieri (sic!)” e un snop de pagini prinse între coperte, care aspiră neruşinat la statutul de carte. Construită prin copy-paste-uri multiple de pe wikipedia, de pe forumul „Sfatul bătrânilor” şi de pe site-ul agenţiei de turism Info Travel Grecia, după cum au descoperit reporterii de la recorder.ro, făcătura Mariei Grapini este o zeamă lungă şi fără gust, doldora de siropoşenii şi platitudini. Un elev foarte bun de clasa a şasea ar roşi dacă i s-ar cere să-şi pună numele pe aşa ceva.

În al treilea rând, merită premiată rigoarea gramaticală a Mariei Grapini, scânteietoare în formula „dacă o majoritate veţi spune să o votez, voi schimba votul”. Se aud aici palide ecouri din „Răceala” lui Marin Sorescu, în care sultanul Mahomed al II-lea (Virgil Ogăşanu) îi recită paşei din Vidin (Ion Caramitru) un haiku à la turca bre: „Eu, pleoapa-nchisului tău ochi, geana-i”. Diferenţa dintre umorul voluntar al scriitorului şi exprimarea prolixă a europarlamentarului e la fel de mare ca aceea dintre mâncăruri şi mâncărimi. Şi nu e deloc o întâmplare că rateurile repetate ale Mariei Grapini au făcut posibilă apariţia aplicaţiei Grapinizer, cu ajutorul căreia orice enunţ corect poate fi tradus în grapineză, ceea ce înseamnă împănarea enunţului cu câteva greşeli de punctuaţie, de literă sau de ortografie. Aplicaţia funcţionează fără reproş, am testat-o în timp ce scriam textul.

Dincolo de baletul prin care Maria Grapini încearcă să-şi asigure un nou mandat de europarlamentar, miza premiului e de fapt discreditarea ideii de presă onestă şi profesionistă. Există aici o tentativă de convingere a naivilor că aşa e toată presa, că nu există deosebiri între DC News şi Press One, între RTV şi Vice sau între Antena 3 şi Recorder.ro. Or, diferenţele sunt enorme, începând cu buna-credinţă şi terminând cu talentul. Adevărat, Maria Grapini s-ar fi putut interesa de unde-i vine premiul şi ar fi putut manifesta mai puţin entuziasm la primirea lui („Ştiu că sunt mândră că am primit această onorantă diplomă şi că o preţuiesc”). Dar dacă n-a putut Eugen Simion să evite capcana, cum ar fi putut s-o facă „Margaret Thatcher a Timişoarei”? Discreditarea e însă acolo, în fiecare cuvânt de pe diplomă şi în fiecare acţiune a pseudoagenţiei News 24 AGD. Pe Mihai Căldăraru şi pe Alberto Gruia ajunge să-i urmăriţi trei minute şi vă lămuriţi. Căldăraru poate fi recuperat (vorba vine) din memoria posturilor TV ale ultimilor ani dacă sondaţi oferta agentului televizual Vătafu TV, unde Vătafu este sau era numele patronului, Căldăraru se piţigăia la microfon pe lângă tot felul de personaje, iar glazura valorică era asigurată de Miron Cozma, cel care, într-o deplină uitare de sine, promitea dialoguri pe skype cu Paul Goma. Vorba ceea, skypă cine poate.

Dacă News 24 AGD îşi va face un obicei din premierea inepţiilor şi a celor care le rostesc, e limpede că nu va duce lipsă de candidaţi pentru diploma următoare. Victor Ciorbea s-a înscris deja cu o piesă grea: „Avem, har Domnului, destule persoane cu dezabilităţi”. Lângă el, suflându-i vitejeşte în ceafă, aleargă Petre Daea: „V-a intrat cormoranu-n cap, aşa-i? Păi dacă a avut loc.” Cu ei şi cu alţii ca ei, ne deplasăm mai departe târâş-Grapini printr-o Europă care se uită la noi şi nu ştie dacă trebuie să râdă, să plângă sau să se închine.