Care este prima concluzie după moțiunea de cenzură? Avem o alianță PSD-AUR. Era informală; astăzi este oficială!
Cât de dureros pentru PSD să devină, din partidul aflat mulți ani la putere, a doua vioară a opoziției! Propagând un discurs al urii, al xenofobiei și al euroscepticismului, PSD s-a poziționat pe calea care îl transformă într-un apendice al partidului AUR.
Se pare că PSD chiar nu vrea să iasă din logica populismului. A încercat să blocheze PNRR-ul, a încercat să ne facă să credem că strigătele indignate ale senatoarei Șoșoacă din plenul Senatului erau o manifestare politică grațioasă, a încercat să îl apere pe Daniel Ghiță, parlamentarul cu simpatii fasciste, a readus în atenția lumii defuncta lozincă „nu ne vindem țara”. Cea mai recentă „laudă”: o moțiune care nu are nici rost, nici cap, nici coadă!
Nu e totuși de mirare că inima PSD-ului, când nu le convine ceva, bate în tandem cu teoriile conspiraționiste și cu știrile false. Sunt vechi atitudini, regretabile pentru noi toți. Tocmai pentru faptul că și-a dat concursul la ascensiunea pe scena politică românească a AUR. Poluarea raționamentului prin logica populistă și consecințele acesteia nu trebuie subestimate.
A dovedit-o săptămâna aceasta chiar liderul PSD. În loc să sprijine din opoziție procesul legislativ, într-un moment vital pentru România, de redresare socio-economică post-pandemie, Ciolacu inundă rețelele de socializare cu poze de la meci și fantezii despre „a lupta până în ultima clipă” pentru o moțiune fără nicio utilitate.
Se găsește cineva prin birourile din Kiseleff să tragă clopoțelul de alarmă? A te subordona voluntar unui partid politic care, în esența sa, nu este nimic altceva decât un fenomen accentuat pe timp de criză, nu este numai o dovadă de iresponsabilitate flagrantă din partea PSD, ci și o rețetă a eșecului politic.
Mult mai grav este că Ciolacu și-a luat angajamente și în fața socialiștilor europeni, care erau pregătiți să se delimiteze radical de PSD-ul lui Dragnea. Înțelegerea a rămas că PSD va lăsa în urmă această etapă coruptă a existenței sale, nu că se va transpune într-o formațiune și mai toxică pentru populație în coordonare cu AUR. Dacă persistă în eroarea populismului, este foarte probabil ca scenariul izolării PSD să reapară în calculele politice ale socialiștilor europeni.
Nici în Parlament, direcția evoluției politice PSD nu este una de succes. Pentru că nu găsește alt mod de a ne dovedi că încă există, PSD alege din nou să copieze stilul AUR.
Dacă PSD refuză să devină o veritabilă opoziție social-democrată, cu contribuții reale la procesul legislativ, rezultatul va fi unul singur: va deveni, în mod sigur, un simplu apendice al unui partid trecător pe scena politicii românești. Deci irelevant!
