Sari la conținut

Revenirea incertă a petrolului

CALGARY - În timp ce creșterea economică globală se îmbunătățește pretutindeni, producătorii de petrol speră tot mai mult că recenta revenire impresionantă a prețului la petrol va continua. Dar, pentru ca aceste speranțe să deveni realitate, producătorii vor trebui să controleze ce este în puterea lor (prin menținerea unei discipline a producției), iar lucrurile aflate în afara controlului lor vor trebui și ele să le fie favorabile.

High Oil Prices Continue To Drive Gas Prices Steadily Upwards

Foto: Getty Images

Cu doar trei ani în urmă, petrolul (WTI) se tranzacționa la peste 100 de dolari pe baril. Însă până la începutul lui 2016 prețurile s-au prăbușit la aproximativ 30 de dolari pe baril din cauza unei combinații între cererea slabă, ofertele alternative (în special petrolul și gazele de șist din Statele Unite) și o nouă paradigmă de producție a OPEC în cadrul căreia cartelul condus de Arabia Saudită a încetat să-și joace rolul de “swing producer”.

În urma colapsului încasărilor din exporturi și a veniturilor bugetare, OPEC a adoptat o nouă abordare, bazată pe un acord de producție modernizat ce conține două prevederi cheie: o mai mare flexibilitate pentru țările care trec prin situații interne complicate (precum Libia) și includerea producătorilor din afara OPEC, în special a Rusiei. Împreună, țările din OPEC și din afara acestei organizații au stabilit un prag inferior al prețului petrolului. Prin intensificarea creșterii globale și apariția incertitudinilor geopolitice (care ar putea limita producția în unele țări producătoare de petrol), prețul petrolului a revenit la peste 60 de dolari pe baril.  

Faza actuală de creștere economică globală este în mod deosebit favorabilă creșterii prețului petrolului (și a altor materii prime), pentru că este sincronizată, reală și se auto-alimentează. Ea este pusă în mișcare de refacerea simultană a economiilor importante din Europa, Japonia, SUA și din țările emergente. Și se bazează pe progrese durabile în activitatea economică, nu doar pe inginerii financiare.

Cu aceste caracteristici, creșterea globală actuală începe să genereze un cerc virtuos al consumului, investițiilor și comerțului. Iar această dinamică ar putea primi un nou impuls, mai ales dacă măsurile recente de stimulare a creșterii din SUA și însănătoșirea economică din Europa vor fi consolidate prin reforme structurale, un management al cererii mai echilibrat și o coordonare mai bună în politicile internaționale.

În realitate, riscul de scădere a prețului petrolului s-a modificat din zona cererii către zona ofertei. Prețurile mari ale petrolului tind să erodeze disciplina de producție în OPEC, mai ales din partea membrilor (ca Nigeria sau Venezuela) care au obiceiul să-și asigure imediat venituri mai mari pentru a-și rezolva dificultățile bugetare, în detrimentul partenerilor (precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite). Această tendință face mai dificilă cooperarea cu producătorii din afara OPEC. Dacă adăugăm la acestea creșterea producției din sursele alternative (în special din șisturi) care sunt încurajate de prețurile mai mari, atunci efectele benefice ale cererii sunt compensate, ba chiar depășite.

Totuși, cu mici modificări ale acordului actual, membrii OPEC ar trebui să poată să mențină disciplina colectivă a producției, presupunând că există și voința de a face asta. Ar putea să fie dificil de controlat țările din afara OPEC. Însă cu ajutorul unor negocieri înțelepte care să facă uz de elemente din teoria jocurilor, și acest lucru ar putea fi realizabil.

În ceea ce privește factorii asupra cărora producătorii de petrol au mai puțin control, perspectivele nu sunt la fel de pozitive. Deprecierea dolarului - care a scăzut în 2017 cu 10% ca putere de cumpărare - a ajutat la creșterea prețului petrolului, însă este posibil ca acest proces să fie oprit și chiar inversat. Evitarea acestui efect presupune ca Europa și Japonia să continue să performeze mai bine decât așteptările pieței, dar mai ales comparativ cu SUA. În plus, Banca Centrală Europeană și Banca Japoniei vor trebui să înăsprească politica monetară mai rapid decât se așteaptă piețele.

În final, există problema creșterii producției de hidrocarburi de șist. Iar producătorii tradiționali de petrol nu pot face prea multe pentru a contracara această reacție la un preț mai mare pentru petrol.

Din aceste motive, producătorii de petrol ar face bine să trateze recentele creșteri ale prețurilor la petrol drept un câștig temporar și nu ca pe o stare de lucruri permanentă  sau chiar o tendință (în afară de cazul unui șoc geopolitic) care să se poată intensifica în viitor. Asta înseamnă ca producătorii să reziste tentației de a folosi veniturile în creștere pentru noi cheltuieli recurente. Ei trebuie să acționeze rapid pentru a întări disciplina colectivă, cu scopul de a minimiza riscul unei competiții “care pe care” în cadrul căreia toate rezultatele obținute cu greu în ultimii ani să se piardă în zadar.