Articolul 82 din Constituția României conține jurământul pe care miniștrii îl depun în fața președintelui, atunci când sunt invitați să formeze un Guvern. Scurt și la obiect, cu mâna pe cărțile sfinte sau, în caz de dubii arhierești, pe Constituție, jurământul vorbește despre rolul aproape divin pe care ministeriabilii îl au, despre un angajament aproape mistic și fără mari nuanțe. Cum ar spune românii, “Ori la bal, ori la spital”.
Jurământul de la articolul 82 conține și un cuvânt care dă mari bătăi de cap celor care se străduiesc să îl pronunțe - “propășire”. Dă și mai mari bătăi de cap celor care se străduiesc să îl înțeleagă. Asta dacă fac efortul să reflecteze la sensul și nuanțele “propășirii”, termen așezat în Constituție în sintagma “propășire spirituală și materială”.
Cu precădere de Ziua Națională, merită să zăbovim preț de câteva secunde asupra acestui cuvânt ușor învechit, dar deloc depășit.
Probabil astăzi vorbim mai degrabă de “dezvoltare”, “progres” sau “evoluție”, dar miezul rămâne același: cumva, cumva trebuie să găsim energia de a face pași înainte, de a avansa pe o scară de valori pe care cu toții o avem, dar nu toți suntem conștienți de ea.
Nu întâmplător, Constituția României vorbește în primul rând de propășirea spirituală, și abia apoi de cea materială. Dacă vom fi capabili să ne ridicăm peste mizele mici, imediate, de politică reală încruntată, sunt semne că vom ajunge și la o propășire materială.
Energia trebuie să vină din interior, din construcția noastră, care trebuie să sacrifice orgolii și meschinării pentru a găsi energia necesară propășirii. Este timpul să punem în slujba României gânduri mai alese și fapte mai bune, de care să fim mândri și noi și copiii noștri.
Propășirea spirituală înseamnă și gânduri mai bune față de aproapele nostru, solidaritate cu cei loviți, cu cei care nu sunt de aceeași părere cu noi sau chiar de aceeași parte a științei. Să ne concentrăm pe scopurile comune, spre binele satului, cartierului, orașului și țării noastre.
Iar propășirea va apărea, fără ca măcar să ne dăm seama. Un exemplu este Cornel Amariei, un român ambițios, care face pași apăsați pentru binele altora și de la care cu toții avem de învățat.
Românie, să trăiești!
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
