Scandalul Cambridge Analytica explicat

Data publicării:
Laura Ștefănuț
Laura Ștefănuț
Editorul Secțiunii de Opinii și Analize. A publicat în presa internațională, a primit bursă în programul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence 2015 și pentru cercetare în SUA (Professional Fellow 2013). A fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media, precum și membră a presei alternative din România. În trecut a lucrat la cotidianul România liberă.
UK Authorities Seek Warrant To Search Premises Of Elections Consultancy Firm
FOTO: Guliver/Getty Images

Cambridge Analytica este o companie americană care a obținut datele a peste 50 de milioane de utilizatori Facebook, date pe care le-ar fi utilizat pentru a înțelege psihologia utilizatorilor și a le influența votul în favoarea lui Donald Trump sau a Brexit. Sunt speculații că aceeași organizație ar fi fost implicată printr-un interpus și în campania PSD din 2016, deși compania și partidul neagă asta.

UK Authorities Seek Warrant To Search Premises Of Elections Consultancy Firm
FOTO: Guliver/Getty Images

“Am exploatat Facebook (...) și am folosit ce am aflat despre oameni pentru a le hrăni demonii”, a spus Christopher Wylie, fost angajat al Cambridge Analytica, un tânăr cu aer de hipster care a decis să facă publice documente care arătau volumul imens de informații deținut de firmă — informații despre care atât compania, cât și Facebook negau că ar fi fost culese.

S-au anunțat anchete oficiale asupra Cambridge Analytica și Facebook atât în SUA, cât și în UK, iar mulți au avertizat că ceea ce scoate la iveală acest scandal reprezintă doar vârful icebergului. Rețelele sociale au devenit cel mai eficient instrument de manipulare în masă și pot distruge democrația, argumentează unii experți.

Iar utilizatorii alimentează manipularea punându-și la dispoziție informațiile personale și pe cele ale prietenilor din lista de Facebook, prin niște acțiuni care par inofensive la prima vedere — cum ar fi jocurile și chestionarele.

Profilarea psihologică — vânătoare după atenție, bani și voturi

La Universitatea Cambridge exista de mai mulți ani un centru de studiu al mapărilor psihologice pe baza datelor online. Spre exemplu, unul dintre cercetătorii de acolo dezvoltase un sistem de a înțelege personalitatea utilizatorilor în funcție de likeurile pe care le-au dat pe Facebook. A aflat că dacă avea la dispoziție câteva zeci de likeuri putea ghici culoarea pielii sau orientarea sexuală a cuiva cu o acuratețe de peste 90%. Analiza a 150 de likeuri revela informații care putea fi necunoscute până și părinților individului respectiv, concluziona studiul. Christopher Wylie, tânărul care va ajunge să lucreze la Cambridge Analytica și apoi să devină whistleblower, era la curent cu aceste cercetări.

Wylie le-a sugerat celor de la SCL (compania mamă a Cambridge Analytica) să folosească datele Facebook pentru a face analiza psihologică și a influența oamenii în funcție de aceasta. În companie a intrat și Steve Bannon prin 2013, fondatorul platformei media cunoscute pentru răspândirea știrilor false (Breitbart News) și omul care a devenit consilierul lui Trump în campania electorală. Bannon a pus compania SCL  în legătură cu familia Mercer, unii dintre cei mai importanți donatori pentru conservatorii americani, care au acceptat să ofere în jur de 15 milioane de dolari pentru proiectul profilării psihologice.

Datele Facebook de care aveau nevoie nu erau disponibile pur și simplu, așa că SCL le-a obținut de la un cercetător, Aleksandr Kogan care le colectase între 2007 și 2015, sub pretextul unei cercetări academice. Se pare că SCL a cheltuit vreo 7 milioane de dolari pentru obținerea acestor date. În timpul cursei electorale din SUA, Cambridge Analytica a primit peste 5 milioane de dolari din partea campaniei lui Donald Trump.

Informațiile despre utilizatori fuseseră obținute cu ajutorul unui chestionar pentru care respondenții au fost plătiți. Doar că prin acceptul lor, aceștia nu își ofereau doar datele personale, ci și pe cele ale prietenilor din lista Facebook. Așa a reușit Kogan să adune informațiile a peste 50 de milioane de oameni: ce like-uri au dat, ce educație au, în ce poze au fost tăguți, de pe ce dispozitive accesează Facebook, ce browser web folosesc etc.

Cum își pun utilizatorii datele personale la dispoziția celor care vor să manipuleze

Foarte multe dintre aplicațiile Facebook continuă să recolteze date personale în acest fel, în general pentru a trimite reclame personalizate.

Jocurile-chestionar de tipul “Ce personaj din Game of Thrones ești”, “Ce rasă de câini ți se potrivește”, “Cum ai arăta dacă ai avea sexul opus” au ajuns să aibă un succes răsunător și puțini știu că accesându-le își pot pune la dispoziție datele personale și pe ale prietenilor. Pentru a evita asta, utilizatorii ar trebui să reziste tentației de a accesa aceste jocuri și ar trebui să evite să se logheze pe diverse pagini sau aplicații folosind contul de Facebook. Totodată, pot edita sau șterge accesul unor aplicații deja anexate contului de Facebook.

Modelul de business al Facebook este bazat în mare parte pe culegerea datelor personale și vânzarea acestora către publicitari și dezvoltatorii de aplicații. Compania a încurajat dezvoltarea aplicațiilor prin oferirea accesului la datele utilizatorilor și a primit înapoi în jur de 30% din plățile realizate cu ajutorul aplicațiilor respective — reguli privind datele personale existau, dar erau implementate slab spre deloc.

În cursa aceasta pentru captarea atenției și influențarea deciziilor s-au înscris și politicienii. Deși sunt unii care spun că maparea psihologică este supraestimată când vine vorba de influențarea votului, devine tot mai clar că Facebook a jucat un rol important în evenimente sociale majore, cum ar fi alegerea lui Donald Trump ca președinte.

Ce va urma?

Chiar înainte de acest scandal, activitatea Cambridge Analytica era investigată de Robert Mueller, consilierul special care analizează interferența Rusiei în alegerile americane — miza evaluării era să afle dacă echipa lui Trump a oferit rușilor informații care să îi ajute să contribuie la alegerea lui ca președinte.

Odată ce fostul angajat Cambridge, Christopher Wylie a făcut publică magnitudinea scurgerii de date personale, s-au anunțat noi investigații oficiale asupra Cambridge Analytica și Facebook, atât în SUA cât și în UK. Acțiunile Facebook s-au prăbușit cu peste 10% (acum dau semnale de revenire). Mark Zuckerberg a recunoscut într-un final problema, dar nu și-a cerut scuze până la capăt și nu reiese că ar avea soluții pentru a îmbunătăți sistemul — concluzie la care a ajuns și o amplă investigație derulată de revista Wired, care a discutat cu zeci de foști sau actuali angajați ai Facebook.  

Deși Cambridge Analytica susține că nu mai are datele personale ale zecilor de milioane de utilizatori, declarațiile au fost contrazise de surse ale New York Times. Profilul psihologic al unei persoane rămâne același pentru perioade lungi de timp, așa că informațiile de pe serverele companiei pot fi utile mulți ani de acum înainte.

Cambridge Analytica nu se laudă doar cu manipularea psihologică. O anchetă recentă a postului Channel 4 a dezvăluit înregistrări cu Alexander Nix (CEO al companiei) care îi explică unui potențial client modul de lucru al companiei: mituirea contracandidaților sau trimiterea prostituatelor la aceștia acasă pentru a-i înregistra video și șantaja. Același CEO a spus nonșalant că este de acord cu diseminarea informațiilor false: “e vorba de lucruri care nu trebuie neapărat să fie adevărate, important este să fie crezute”.

Ceea ce s-a văzut în cazul Cambridge Analytica este infim în comparație cu ceea ce se întâmplă în state precum Rusia sau China. Spre exemplu, Rusia cere tuturor companiilor care operează pe teritoriul ei să stocheze datele despre utilizatori pe servere rusești, fără vreun soi de filtru — inclusiv giganți precum Twitter au acceptat sistemul, în ciuda riscului ca datele utilizatorilor să fie accesate de Kremlin.

În trecut speranțele erau ca internetul și rețelele sociale să schimbe lumea în mai bine, să democratizeze societățile și să ofere voce celor vulnerabili. Acum pare că au devenit doar un alt instrument de manipulare și diviziune. În final, internetul și rețelele sociale vor fi pe măsura societăților în care funcționează.

Despre autoare: Laura Ștefănuț este jurnalistă, colaboratoare Digi24 și a presei internaționale.

Partenerii noștri