Moartea președintelui Iranului, Ebrahim Raisi, după prăbușirea elicopterului care îl transporta a amplificat teoriile conspirației în Israel, iar experți și chiar parlamentari s-au străduit să implice Israelul, însă nu există niciun argument care să sprijine această idee, se arată într-o analiză a cotidianului Haaretz. Este cunoscut faptul că, după sancțiunile Occidentului, în special embargoul impus vânzării de arme, starea flotei aeriene este deplorabilă, iar avioanele sale sunt implicate frecvent în accidente, susțin jurnaliștii israelieni. Cauza cea mai probabilă a morții este un accident provocat de condițiile meteo și de starea aparatului de zbor.
Israelul nu vrea să-l supere pe Aliyev
Un alt argument împotriva implicării Israelului ține de interesele geostrategice. Ebrahim Raisi se întorcea de la o întâlnire cu președintele azer Ilham Aliyiev, iar Azerbaidjanul este un aliat strategic al Israelului, chiar dacă are relații bune și cu Republica Islamică. Israelul este un furnizor major de arme pentru Azerbaidjan (în 2017, Aliyev a admis că a cumpărat armament israelian în valoare de 5 miliarde de dolari, iar, de atunci, valoarea contractelor militare bilaterale s-a dublat).
Mai mult, Azerbaidjanul ar servi drept bază pentru operațiunile Mossad având ca țintă Iranul (într-o astfel de operațiune, arhiva nucleară a Iranului a fost furată de la Teheran și transportată în Israel prin Azerbaidjan). În cazul asasinării lui Raisi, Israel ar deveni instant suspectul principal. Or acest lucru l-ar pune pe Aliyev într-o situație stânjenitoare și ar periclita relațiile statului evreu cu aliații din Caucaz.
Dorința de răzbunare a serviciilor de intelligence
Agențiile de securitate israeliene nu obișnuiesc să propună operațiuni de lichidare ale unor lideri naționali și nu au o doctrină clară pentru când, cum și în ce circumstanțe un dușman poate fi asasinat, susține cotidianul israelian. Au existat situații în care ofițeri de intelligence au propus astfel de operațiuni. În 1956, spre sfârșitul campaniei din Sinai (războiul cu Egiptul, în urma crizei Canalului Suez), ofițeri de rang înalt au propus asasinarea președintelui Gamal Abdel Nasserprin amplasarea unui camion cu explozibil lângă o scenă pe care s-ar fi aflat liderul egiptean. În 1991, un plan pentru asasinarea lui Saddam Hussein a fost abandonat, după ce, la antrenamente, cinci comandouri au fost ucise prin “friendly fire”.
Chiar dacă dorința de răzbunare a ofițerilor de intelligence, confruntați direct cu pierderile camarazilor, este foarte mare, propunerile de asasinate ale liderilor naționali sunt blocate înainte de ajunge să fie discutate.
Interesul pentru succesorul președintelui
Israelul știe că puterea președintelui Republicii Islamice este limitată la decizii economice și administrative interne, iar influența sa în politica externă și de apărare este limitată. În problemele de importanță strategică, cuvântul decisiv îl are ayatollahul Ali Khamenei, care se consultă atât cu consilierii săi, cât și cu comandanții Gărzii Revoluționare. Prin urmare, Israelul înțelege foarte bine că Iranul nu-și va schimba politica, indiferent de cine va fi președintele republicii.
