Actuala clasă politică oferă „un spectacol grotesc”, scrie jurnalista Digi 24 Liliana Ruse, după anunțul-surpriză făcut de Ciolacu. Ea amintește că Iohannis a spus că-i va chema pe șefii de partide la consultări. „Dar de ce l-ar lua cineva în seamă?”, întreabă ea, afirmând că „rămânerea lui Iohannis în funcție după expirarea mandatului e o rușine”.
Părea că au înțeles votul din 24 noiembrie. Că lucrurile trebuie să se schimbe rapid, pentru ca România să-și păstreze traiectoria și să fructifice cel mai bun moment geopolitic din istoria sa postdecembristă. S-au înțeles să facă un guvern pro-european și să aibă un candidat comun la președinție, astfel încât statul să nu fie acaparat de extremiști și pro-ruși. Însă totul a fost de fațadă. Negocierile pentru guvernare s-au dovedit neserioase, cu scene comice. Imaginea Elenei Lasconi, dând buzna peste liderii PSD, PNL și UDMR ascunși ca să-și împartă funcții, este ilustrativă pentru această clasă politică ineptă și falimentară.
În loc să arate măcar o brumă de maturitate politică, PSD și USR fug de guvernare. Liderii celor două partide nu au în minte pericolul în care se află România, ci fac strategii meschine pentru viitor. Useriștii nu au vrut la guvernare nu din exasperare că nu se vor face reforme, ci tocmai pentru că se vor face și nu vor să fie asociați cu măsurile dure care vor crește nemulțumirea populației (nu înseamnă că vom avea un guvern reformist, ci România va fi nevoită să reducă deficitul bugetar, pentru a nu intra în incapacitate de plată și pentru a rămâne membră a Uniunii Europene).
PSD e dominat de dorința lui Marcel Ciolacu de a păstra puterea. Ciolacu știe că nu mai poate rămâne prim-ministru după ce l-a lovit trenul, așa cum a recunoscut zglobiu pe TikTok. Dar dacă nu va mai fi premier, va pierde și șefia partidului și va fi nevoit să se întoarcă în irelevanță. Or asta e greu de acceptat pentru un politician îmbătat de un succes conjunctural, pe care îl ia drept merit personal.
PNL joacă acum cartea partidului responsabil, care înțelege că România este într-o criză profundă. Partidul este însă dezorganizat, iar bătălia pentru putere, care se duce deocamdată în surdină, va ieși la suprafață la primul congres. În plus, în imaginea publică, PNL rămâne o anexă a Cotrocenilor, iar președintele Klaus Iohannis este sursa primară a răului.
Aflat la Bruxelles, Iohannis a transmis partidelor să fie responsabile și a promis că îi va chema pe șefii de partide la negocieri. Dar de ce l-ar lua cineva în seamă? Ce autoritate mai are Klaus Iohannis să medieze între liderii politici? Nu doar că este la final de mandat și nu mai are ce să promită în discuții, dar rămânerea lui în funcția de președinte al României după expirarea mandatului este o rușine pentru orice democrație. Doar un președinte care să aibă legitimitatea votului popular poate fi în mod real un garant pentru stabilitatea politică.
Or, manevrele politice dubioase ale lui Iohannis, de la punerea cu mâna a președinților PNL și crearea alianței cu PSD, la cedarea puterii în favoarea serviciilor, sunt sursa principală a frustrării din societate. Este imposibil ca un guvern emanat din negocierile politice conduse de Klaus Iohannis să aibă un viitor pe termen lung.
Spectacolul grotesc oferit în această perioadă de către establishmentul politic și de securitate va avea efecte devastatoare la viitoarele alegeri. Nici nu va mai fi nevoie de Călin Georgescu. Actuala clasă politică a făcut deja implozie.
