Muzeu al satului, în inima Harghitei. O familie de lângă Miercurea Ciuc au remontat un ansamblu turistic

Macron îi acuză pe șefii rețelelor sociale de manipulare

Localități îngropate în nămol. Cum arată viața pentru zeci de familii din Gorj, izolate de noroi

Profilul șefilor SRI și SIE în viziunea lui Sorin Grindeanu: Să nu transforme serviciile în anexe ale unor partide sau ONG-uri

Ce au discutat liderii Coaliției cu Nicușor Dan. Grindeanu: „Atmosfera a fost una care nu s-a potrivit cu ceea ce a apărut în presă”

Când ar putea obține Guvernul banii reținuți din PNRR pentru pensiile magistraților. Bolojan: Trebuie să facem tot ce ține de noi

Sorin Grindeanu, despre anunțul lui Ilie Bolojan privind continuarea reformei pensiilor speciale la alte categorii: „Am o problemă”

Sorin Grindeanu, despre decizia CCR privind pensiile magistraților: avertismente privind PNRR. PSD încă evaluează rămânerea în Coaliție

Sorin Grindeanu vorbește despre contribuția PSD la decizia CCR

Ce măsuri ar fi luat Grindeanu dacă era premier în locul lui Bolojan

Într-o lume în care oamenii îşi caută confortul în locuinţe reci şi anoste, de multe ori lipsite de orice urmă de valoare arhitecturală, casele bătrâneşti, durabile şi călduroase, ridicate cu multă trudă, din bârne zdravene din lemn, devin din ce în ce mai scumpe la vedere. În satul Lunca de Jos, însă, la aproape 40 de kilometri de Miercurea Ciuc, din dragoste pentru casa bătrânească autentică, s-a înfiinţat un adevarat muzeu al satului. Pe un deal din sat, 13 case ţărăneşti stau mărturie trecerii timpului. Foştii proprietari au vrut să le distrugă, dar o familie de ingineri, pasionaţi de istorie, le-a salvat.

"Ideea a venit de altundeva, prima dată am vrut sa refacem nişte mobilier vechi şi pentru asta căutam material vechi şi am dat un anunţ că vrem să cumpărăm şuri, ca din materialul lor să facem mobilier", Szasz Istvan - proprietar complex turistic 

Pe o palmă de teren pe care nu se aflau decât o casă cu o şură mică, în 12 ani au răsărit case de poveste. Toate au temelii din piatră şi pereţi din bârne, iar pe acoperişuri stau aşezate, ca solzii, plăcuţe vechi de şindrilă.

Casele au faţadele văruite în albastru, ca vara să nu se aşeze muştele pe ele. Uşile, parcă porţi spre altă lume, sunt decorate cu motive tradiţionale. Înăuntru, paturi acoperite cu ţoluri ţesute la război, duşumele din lemn de brad, sobe seculare şi carpete cusute manual care împodobesc pereţii, toate sunt frânturi din vremurile apuse.

"Ani de zile am încercat să adunăm ce a amai ramas din sate, din pârâurile ghimeşene, într-adevăr, fiecare pat ştiu ce cuvertură are, de und eam luat-o, unde am găsit-o, lămpile, de unde le-am procurat, totul parcă ar fi dintr-o poveste a trecututlui", Szasz Moriko - proprietar complex turistic 

Casele nu sunt doar piese de muzeu care pot fi vizitate. Ele oferă peste o sută de locuri de cazare, pentru cei care vor să îşi amintească de vremurile bunicilor. Tot aici, turiştii primesc de mâncare doar bucate tradiţionale pregătite după reţete din vechime.

"Nu avem un bucătar de renume, aici nu se pot comanda, ca la restaurant, şi numai ce este în jurul nostru. Tăiem porcul, tăiem mielul, le facem la cuptor, încercăm să le arătăm oamenilor că nu trebuie să alerge după modern", Szasz Moriko - proprietar complex turistic 

Într-un fost grajd, a fost înființat şi un mic muzeu unde sunt expuse zeci de obiecte de uz casnic, de la război de țesut până la ustensile de bucătărie, fotografii vechi, costume populare şi icoane.

Pentru familia Szasz aceasta nu este doar o afacere, ci o datorie de suflet faţă de înaintaşi: să păstreze intact un loc în care oricine păşeşte să regăsească o bucăţică din ceea ce înseamnă „acasă".

Reporter: Ioana Mihai
Operator: Zoltan Munteanu-Racz