"Gardianul bun" de la Gherla. Vasile Boereanu, cel care l-a ajutat pe Nicolae Steinhardt în anii grei de închisoare
Temnicerul care l-a ajutat pe Nicolae Steinhardt să iasă teafăr din Penitenciarul Gherla a povestit, pentru Digi24, că nu ştia pe cine ocroteşte şi că nu a fost singurul pe care l-a ferit de chinuri inutile. Drept răsplată, l-a făcut personaj pe gardianul bun, în memoriile lui, publicate sub titlul "Jurnalul Fericirii".
Mărturiile foștilor deținuți politici sunt cutremurătoare, iar despre multe dintre atrocități a auzit și Vasile Boerean, fost gardian în "iadul comunist", așa cum era cunoscut penitenciarul Gherla în anii de glorie ai totalitarismului. A ales însă să fie de partea deținuților. Nu a bătut, nu a jignit şi a căutat prilejuri să fie îngăduitor cu deţinuţii, într-o epocă în care, ca să devii temnicer peste politici, însemna să devii o bestie.
Amintiri din "iadul comunist"
Pe Nicolae Steinhardt l-a întâlnit la Gherla în 1962, când a fost adus alături de alți 90 de preoți. Foarte mulţi dintre cei închişi n-au mai ieşit vii din închisoare. Nicolae Steinhardt s-a îmbolnăvit şi a fost dus infirmerie, locul unde se murea pe capete. Acolo l-a găsit Vasile Boereanu.
"Aveam nevoie de un om acolo. I-am raportat comandantului și i-am cerut să îmi dea. Mi-a spus: Nu îți dau, sunt toți în fabrică acum. Așa că m-am dus și l-am găsit acolo. Doctorul mi-a zis că e din București și i-am spus: Scoate-l să-l văd. L-am dus în spălătorie să stea la soare să mănânce i-am spus: Prima dată mănânci tu și după aia eu! În două luni s-a făcut om", își amintește fostul gardian.
Este conștient însă că s-a expus unor riscuri pentru care putea, la rândul său, să ajungă într-o celulă. Pentru cele 15 minute în plus de plimbare îngăduite lui Steinhardt putea fi pedepsit grav, iar pentru permiterea rugăciunilor în celulă, risca să fie judecat şi chiar închis.
"La ora închiderii, ei povesteau religie, socoteli de-ale lor. Nu prea aveau voie, dar nu mă interesa. Când mai mergeam, așa, în control, să mai treacă timpul, stăteam la vizetă și mai povesteam cu ei. Nu aveau voie să stea culcați în pat ziua, dar îi lăsam... Stai dom'le acolo", povestește Vasile Boereanu.
La cei 94 de ani, Vasile Boereanu rememorează perfect momentul despărțirii de Nicolae Steinhardt.
"Când s-a eliberat nu a avut haine. Când se eliberau, rămâneau multe haine. I-am spus: Alege-ți și îmbracăte. Mi-a zis: Mulțumesc domnu' Boereanu. Dumnezeu să îți deie sănătate. M-ai ajutat și m-oi ruga pentru dumneata. I-am spus: bine măi Nicule", își amintește Vasile Boereanu.
După patru ani de penitență, Steinhardt s-a retras în Maramureș, la Mănăstirea Rohia. Mai avea însă o ultimă dorință: să fie călugărit. Într-o chilie modestă și-a trăit ultimii ani din viață. Aici a rescris "Jurnalul Fericirii", după ce, în repetate rânduri, securitatea i-a confiscat manuscrisele.
Abia după câţiva ani de la plecarea din penitenciar a lui Steinhardt, Vasile Boerean avea să afle cine a fost, de fapt omul, pentru care și-a riscat libertatea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
