Portret de erou. Plutonierul major Vasile Zbâncă nu a părăsit armata, deşi şi-a pierdut picioarele în Afganistan

Cel mai mare exercițiu NATO de pe Marea Neagră

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

Nimic, la prima vedere, nu trădează faptul că plutonierul nu ar fi un militar la fel ca toți ceilalți. Calcă apăsat și sigur, deşi a trecut prin zeci de operații și i-au trebuit mai bine de 9 luni să se recupereze și să învețe să umble din nou. Medicii din Germania care l-au tratat au spus despre el că a fost unul dintre cei mai luptători pacienți.

"Era într-o zi de 1 octombrie 2010. Am ieşit într-o patrulă obişnuită. La un moment dat, Humvee-ul în care ne aflam a călcat peste un dizpozitiv improvizat, iar în urma deflagraţiei, doi camarazi şi-au pierdut viaţa, iar eu am fost grav rănit... m-am trezit pe patul unui spital din Germania", îşi aminteşte plutonierul major Vasile Zbâncă.

Medicii germani nu i-au putut salva picioarele. Dar cu protezele pe care le are, plutonierul spune că poate să facă aproape tot ce făcea şi înainte. În teatrul de război din Zabul, cea mai fierbinte provincie din Afganistan, plutonierul a plecat în iulie 2010, odată cu cei 600 de militari din contingentul Şoimilor Carpaţilor din Bistrița.

"Au fost niste camarazi de încredere și prieteni, în același timp, cu care am plecat din țară și în care ne-am pus mare încrede. Viaţa a fost crudă şi Afganistanul şi-a luat tributul de sânge: sublocotenentul post-mortem Sfechiş Marius și sublocotenentul post-mortem Cristian Petru Filip au căzut la datorie şi nu îi vom uita niciodată pentru ceea ce au făcut", mai spune militarul.

"Uneori, noi ne mirăm de cum poate să fie atât de puternic. Este un om extraordinar de puternic. Şi sunt sigur că nu eu l-am făcut ceea ce este... Eu doar am avut şansa să lucrez cu un astfel de om. Orice comandat îşi doreşte să aibă un asemenea militar", a spus căpitanul Nicolae Vergu, comandant de pluton.

Numărul militarilor romani care şi-au pierdut viaţa in misiunile României desfăşurate sub comanda NATO este de 26. Cea mai mare parte a acestora au fost victime ale dispozitivelor explozive improvizate, care au fost declanşate in timpul misiunilor de patrulare cu transportoarele amfibii blindate.