George Iachim i-a văzut pe terorişti în dimineţa de 16 ianuarie. Şi acum aude sunetul armelor teroriştilor care trăgeau în paznicii complexului unde lucra. Îşi aminteşte că după doar câteva secunde de linişte, atacatorii au pătruns în incinta companiei şi au început să ia ostatici. El a avut noroc. Împreună cu un alt român, Liviu Floria, din Piteşti, a reuşit să fugă într-un birou şi s-a baricadat acolo. Infernul însă se dezlănţuise. Peste tot se auzeau focuri de armă, ţipete şi oameni diperataţi care se rugau pentru viaţa lor. O zi şi o noapte au stat cei doi ascunşi, până când un britanic i-a ajutat să scape. Iachim povesteşte că au mers prin deşert 35 de kilometri până au ajuns la trupele afgane care i-au ajutat. Erau deshidrataţi şi aveau răni la picioare.
După un drum de la Londra, George Iachim s-a întors acasă şi încearcă să uite clipele de groază prin care a trecut. Azi a mers la rude, iar pe drum s-a întâlnit cu un vechi prieten cu care a schimbat câteva vorbe. Este extrem de rezervat în declaraţii şi evită camerele de filmat. Spune că încă nu şi-a revenit din experienţa traumatizantă. George Iachim are 40 de ani şi este tatăl unui copil de nouă ani. Absolvent al Liceului Traian şi al Politehnicii Bucureşti, bărbatul lucrează de peste 15 ani în industria navală şi petrolieră. Plecase în Algeria în speranţa că salariul de acolo îl va ajuta să îi ofere fiicei lui un trai mai bun.
