Românii îşi ignoră tradiţiile. În schimb, străinii cheltuie mii de euro pentru obiectele noastre populare

În urmă cu un secol, orice fată ştia să ţeasă. Părinţii îşi învăţau copilele să lucreze cu războiul de ţesut de când aveau 12 ani. Când se apropiau de vârsta măritişului aveau deja pregătită lada cu zestre.

Cu cât ştergarele, covoarele, păturile ori hainele erau mai multe şi mai viu colorate, cu atât satul ştia că fata era mai harnică, mai muncitoare. Panaghia Dobre este una dintre puţinele femei din Dobrogea care mai cunoaşte tainele războiului de ţesut.

O singură femeie din sat stăpânea arta urzelii

În fiecare sat, o singură femeie avea abilitatea de a instala urzeala, firele longitudinale, pe război. Era o muncă grea. Avea nevoie de pricepere, dar şi de cunoştinţe matematice. Trebuia să ştie lungimea firelor, lăţimea ţesăturii, apoi urmau câteva calcule în baza cărora se aşeza urzeala. În ziua de astăzi, însă, domnişoarele spun că nu ar putea avea atâta răbdare ca să înveţe cum se mânuieşte războiul de ţesut.

Valoarea tradiţiilor româneşti e apreciată mai mult de străini

Valoarea spirituală a acestor piese pe care noi le vindem atât de uşor străinilor avizi după tot ce este vechi şi tradiţional este inestimabilă. Şi dacă ar fi să vorbim şi despre valoarea lor materială, aţi rămâne uimiţi.

Între 5.000 şi 11.000 de lei costă un război de ţesut, iar preţul este stabilit în funcţie de mărimea şi de vechimea lui.

Nemţii, englezii, francezii sunt principalii cumpărători ai obiectelor tradiţionale româneşti, spun muzeografii. Un ştergar de perete dobrogean, lucrat la război depăşeşte 500 de lei. Dacă este vechi de peste 150 de ani, se poate vinde chiar şi cu 14.500 de lei. Un covor urzit, are un preţ de pornire de 5.000 de lei. Acest tip de covor, în Dobrogea, se numeşte polog,iar realizarea lui necesită foarte multă migală.

În camera de oaspeţi, ţăranii dobrogeni aşezau tot ce aveau nou şi mai valoros: ştergarele cel mai viu colorate, cele mai noi recele, adică un fel de covoare lungi şi înguste, sau cele mai mari poloage.

Nu lipsea lada de zestre care trebuia să fie plină cu ţesături pentru ca gazda să dea de înţeles că fetele casei sunt muncitoare şi iscusite.

reporter: Oana Manoilă
operator: Ionuţ Căpitan

Editor web: Anca Medrea