Izvor de credință în Banatul Montan
Un loc de închinăciune construit în jurul unui izvor cu apă tămăduitoare. Un lăcăș de cult unic în Banat. Este vorba de Mănăstirea Izvorul lui Miron sau Mănăstirea „Balta Caldă", o bijuterie arhitecturală situată, în comuna timișeană Românești, la poalele Munţilor Poiana Ruscă.
Liniştea duhovniceasă ne cuprinde încă din pragul mănăstirii. Odată ce am trecut de poarta din lemn în stil maramureşean, aleea ce străbate spaţiul dintre izvoare ne conduce pe drumul rugăciunii. Frumusețea peisajului a fost remarcată în 1910 de întâiul Patriarh al României reîntregite, episcop la aceea vreme, Miron Cristea. Doi ani mai târziu, a fost pusă piatra de temeleie a bisericii. Astfel, ia ființă mănăstirea „Balta Caldă", denumită după izvorul cu apa semitermală din intreriorul ei.
"Aici este izvorul de la care a pornit mănăstirea, care îi poartă numele patriarhului. Este o apă semitermală, care are 18 grade. Apa este potabilă" , povesteşte Maica Harisa.
Vechiul lăcaş de cult este construit din piatră şi cărămidă în formă tradiţională a arhitecturii bizantine. Încă nefinalizat, locul sfânt continuă vechea tradiţie bucovineană şi în Banat.
"Biserica este pictată pe dinafară în perioada 80-85 este numită oarecum Voroneţul Banatului, fiind singura biserică pictată din Banat. Biserica din spate intiţial a fost o construcţie destul de mică, care a fost renovată de mai multe ori", continuă Maica Harisa.
Apropierea de Dumnezeu o regăsim și în locuri simple, în foișorul din lemn de stejar închinat „Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul". Tot în curtea mănăstirii, se află un al treilea lăcaș de rugăciune ce poartă hramul „Izvorul Tămăduirii".
„Aici e foişorul de vară, în care se face slujbă la hramuri şi în alte prilejuri când se adună credincioşi mai mulţi și este făcută în perioada 90-95", spune măicuţa.
"La hramul ne ajută oamenii din satele din vecinătate. Credincioșii ne ajută cu pachetele pentru credincioșii care vin cu număr foarte mare. Facem în fiecare an peste 1200 de pachete, înnafară de cele 200 pe care le punem la masă", adaugă Maica Harisa.
Un loc de rugăciune care, în ciuda opreliştilor vremii, şi-a continuat existenţa.
"Dumnzeu a rânduiut un suflet care să țină candela aprinsă și acest lucru a fost un lucru minunat pentru județul Timiș, pentru că a fost mănăstirea ce nu a fost închisă în perioada dinainte de 89."
Situată la aproape 100 de kilometri de Timișoara, Mănăstirea Izvorul lui Miron este o oază de liniște pentru credincioșii ortodocși din zonă și o atracție pentru turiștii care ajung în Banatul Montan.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
