Lubeniţa de Gottlob, greu de recunoscut. În comună există 60 de producători

În comă, după ce a fost lovit de clopot în noaptea de Înviere

Becali, prins cu 109 km/h pe Șoseaua Pipera: „Bine, mă, dar nu vă e rușine, stați la pândă cu binoclul ăsta”

Unul dintre suspecții în furtul coifului de la Coțofenești din Muzeul Drents refuză o înțelegere cu procurorii. Care este motivul

Inteligența artificială, între bine și rău. Vasile Bănescu: „Este un instrument perfect neutru”, Francisc Doboș: „Să nu o divinizăm”

Sărbătoare fără granițe: Paște în stil românesc pentru studenții africani din Iași

Incendiu la Termocentrala Rovinari. Grupul energetic 5, oprit de urgență

Temperaturi de până la 17 grade în prima zi de Paște. Cum va evolua vremea după sărbători

Piețele agricole, în „yo-yo” după tensiunile din Iran. Expert: „Nu există risc de penurie alimentară în România”

Incendiu violent la o mănăstire din Vâlcea: o femeie a fost descoperită carbonizată. Pompierii au intervenit peste 5 ore

Ioan Popa cultivă lubeniţă în comuna Gottlob din 1998. Are trei hectare de teren de pe care adună, vară de vară, până la 50 de tone de pepeni. De câţiva ani aşteaptă ca autorităţile din comună să obţină o etichetă specială, care să-i diferenţieze în pieţe de cei care pun pe tarabă marfă de import, dar spun că e din Gottlob, doar ca să o vândă. „Clientul poate ne crede, poate nu. Asta e problema. Când o să fim mai bine poziţionaţi, cu eticheta, sigur că şansele sunt mai mari. Ne afectează faptul că nu putem vinde la preţul dorit”, afirmă Ioan Popa.

În pieţele agroalimentare din Timişoara, dacă te iei după etichete, găseşti lubeniţă de Gottlob la fiecare pas. Doar că producătorii adevăraţi pot fi număraţi pe degetele de la o mână: „Nu prea mai poţi să mai dovedeşti la nimeni că arată la televizor că aduce din Grecia”, „Asta e de la Gottlob”, - Poţi să ne dovedeşti? Ai un certificat? ”Ce certificat... doar o luăm de acolo”.

Clienţii sunt şi ei sceptici în privinţa provenienţei lubeniţelor de pe tarabe: „Ai noştri se chinuie, muncesc şi rămân pe câmp, se distrug. Vin alţii şi o vând cu 2 lei”, „O fi de undeva. Principalul e că ei au şi noi nu avem. Nouă nu ne place să muncim, aducem de la alţii”, ”„Păi aduc de la vecinii noştri dragi. Avem numai vecini scumpi”, - Nu credeţi că e românească? ”Nu. N-au mai venit oltenii, nu avem garanţia asta.”

Lubeniţa de Gottlob este uşor de recunoscut, spun cunoscătorii. Este zemoasă şi dulce, iar gustul este inconfundabil: „Să-i spunem clientului că codiţa e verde şi atunci facem dopul şi gustul”.

Autorităţile din Gottlob că aşteaptă de doi ani din partea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci eticheta pentru a înregistra oficial lubeniţa de Gottlob. Edilii dau vina pe birocraţie pentru timpul îndelungat de aşteptare. „Tot ne dau termene, de la o lună la alta. A trecut anul, a mai trecut un an. Sub aşa-zisa siglă lubeniţă de Gottlob se vând lubeniţe, de exemplu, din sudul ţării cu etichetă lubeniţă de Gottlob ceea ce nu ne face bine”, spune Cristian Cerba, viceprimarul comunei Gottlob.

Deocamdată, certificatul de producător este singura dovadă a autenticităţii pepenilor din pieţe. Primăria Gottlob a eliberat doar 60 de astfel de certificate.

Reporter: Caterina Ledrer
Operator: George Ştefăniţă
Editor web: Călin Țenche