Părinţi pentru copii uitaţi I
Un 8, doi FB, un test la matematică, un dans nou pentru serbare, o întâmplare de pe drumul spre casă. Toate ştirile fierbinţi ale zilei se dezbat, de mama şi cei şapte copii, la masa de prânz.
Cum termină de mâncat, cu toţii se ridică la un semn şi curăţă masa, mai ceva ca nişte oameni mari. Fiecare are rolul lui, aşa că bucătăria e lună şi bec în câteva minute.
Aşa că fetele pot merge în camera lor.Iar băieţii, se pot retrage în universul unde jocul e stăpân.Nu înainte însă ca temele pentru ziua următoare să fie făcute.
Mama Svetlana şi mătuşa Ani sunt familia micuţilor abandonaţi de părinţii naturali. Ele au grijă ca totul să meargă brici. Citit, socotit, totul se întâmplă la puterea a şaptea.
Şi cu toţii sunt copiii Svetlanei. „Eu le-am spus să-mi spună cum simt. Ei sunt copiii mei şi le-am zis să-mi spună cum simt, dar toţi îmi zic mamă. Eu am o fată naturală care e mama lor”
Exact ca în orice altă familie cu părinţi pentru care nimic nu e mai important decât copiii lor. Harnici, entuziaşti, încurajaţi de o mamă care-i iubeşte, cei mici îndrăznesc să-şi facă planuri pentru viitor.
După 2, urmează trei, apoi patru, cinci, şase, iar apoi, şapte rânduri de momente pline, în fiecare zi.Anei Miron, cei şapte copii din această casă îi spun tuşi. Pentru alţi 30, este mamă. Profesoară de română şi italiană, a venit la centrul Federaţiei Caritas în 1995 şi a renunţat la meseria sa pentru a avea grijă, iniţial, de 12 suflete. De atunci, a crescut, împreună cu soţul său, oameni valoroşi. Aflaţi povestea sa şi a copiilor săi mâine, în jurnalul Digi24 Timişoara.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
