Disconfortul apărut în partea posterioară a gleznei este adesea primul semn că structurile de susținere sunt suprasolicitate. Cu cât evaluarea și intervenția sunt mai timpurii, cu atât cresc șansele de recuperare completă și scade riscul de complicații. Aflăm mai mult despre leziunile tendonului lui Ahile de la Dr. Codrin Huszar, medic primar ortopedie și traumatologie.
Tendinopatia ahileană este, cel mai frecvent, rezultatul suprasolicitării repetate, mai ales la persoane active sau la cei care cresc brusc intensitatea efortului. Se manifestă tipic prin durere și rigiditate dimineața sau la începutul mișcării, sensibilitate locală și uneori îngroșarea tendonului. Pentru tendinopatie ahileană, tratamentul include de regulă o pauză relativă, kinetoterapie cu exerciții excentrice, corectarea factorilor favorizanți (încălțăminte, biomecanică) și, la nevoie, terapii adjuvante recomandate de medic. Persistența durerii în ciuda măsurilor corecte impune reevaluare, pentru a exclude o ruptură parțială sau alte cauze.
Leziunile tendonului lui Ahile includ de la microrupturi și rupturi parțiale până la ruptura completă, care apare adesea brusc, cu senzația de pocnitură și pierderea forței la împingerea piciorului. Diagnosticul se bazează pe examen clinic și, când este necesar, ecografie sau RMN pentru a stabili extinderea leziunii. Conduita variază între tratament conservator cu imobilizare și recuperare ghidată și tratament chirurgical, în funcție de tipul leziunii, vârstă, nivel de activitate și riscul de reruptură. Indiferent de opțiune, recuperarea structurată este esențială pentru reluarea sigură a activităților.
Articol susținut de SANADOR, mai multe detalii pe www.sanador.ro