Transplantul de os – inovația care redă mobilitatea pacienților cu proteze uzate

Pentru mii de români, o proteză de șold sau de genunchi înseamnă începutul unei vieți fără durere. Libertatea de a merge din nou, fără sprijin, fără ezitare. Însă protezele pot avea nevoie de înlocuire. După aproximativ 20 ani – sau chiar mai devreme, în cazul pacienților tineri, supraponderali ori foarte activi – implantul se uzează. Apare durerea, instabilitatea, iar medicii trebuie să ia o decizie complicată: revizia protezei.

Pare un pas firesc. Dar în multe cazuri, e complicat de un detaliu esențial: osul în care se sprijină noua proteză pur și simplu nu mai există. Fără „fundație” sănătoasă, nicio construcție nu rezistă. Iar în ortopedie, fundația este osul pacientului.

În ultimii ani, medicina românească a făcut un salt extrem de important: transplantul de os, folosit în reviziile protetice, a devenit posibil și sigur – grație unei rețele de profesioniști, echipamentelor moderne și a unei bănci de țesuturi acreditate. Iar acest progres înseamnă, pentru tot mai mulți pacienți, o nouă șansă la mobilitate și la o viață normală și activă.

O problemă tăcută: când proteza începe să cedeze

Semnele nu apar dintr-odată. De cele mai multe ori, pacientul simte o jenă la mers, o durere, o instabilitate în articulație sau poate chiar o deformare vizibilă însoțită sau nu de scurtarea membrului. Dacă aceste simptome sunt ignorate, încep să apară consecințele: particulele de uzură și micile mișcări ale protezei deteriorează osul din jur, până la colaps.

„Este ca atunci când ai o carie și mergi din timp la medic. Astfel, caria nu se va mări și dintele va putea fi salvat, fără să fie nevoie de soluții complexe de tratament. Și în cazul protezelor articulare este foarte important ca pacientul să vină regulat la controale, în intervalul de timp recomandat de medicul ortoped”, explică Dr. Vlad Predescu, Chirurg de Excelență în Protezare Articulară la Ponderas Academic Hospital.

„Dacă la examenul clinic și radiografia de control detectăm că s-a produs degradarea protezei sau că a apărut pierderea osoasă, vom urmări cu atenție pacientul pentru a stabili momentul optim pentru operația de revizie de proteză”, adaugă medicul.

Însă tocmai această revizie e adesea pusă în pericol de lipsa țesutului osos. Fără os sănătos, chirurgul nu poate fixa o nouă proteză. Este un blocaj pe care, până recent, medicina din România nu îl putea depăși decât cu soluții limitate.

Banca de țesuturi – un progres uriaș în medicina modernă

În timpul unei intervenții chirurgicale de revizie , chirurgul trebuie să refacă structura osoasă pierdută, ținând cont atât de cantitatea lipsă, cât și de calitatea osului rămas. „Pentru ca noul implant să nu eșueze, medicul chirurg ortoped va trebui să găsească cea mai bună soluție de reconstrucție a osului. Dacă osul nu crește rapid, implantul se poate degrada”, menționează Dr. Predescu.

Metodele clasice – cum ar fi grefa din os propriu sau combinarea cimentului cu metal – au limite evidente. În schimb, transplantul de os (alogrefa) aduce beneficii reale: este compatibil biologic, are o structură identică cu cea a osului uman și permite integrarea în timp.

În 2023, Banca Centrală de Celule Stem REGINA MARIA a devenit prima structură privată din România acreditată pentru procesarea țesutului musculo-scheletal. A fost un moment-cheie. Din acel punct, grefele osoase pot fi stocate în condiții sigure, la –80 °C, și trasate digital, conform normelor europene.

„Colaborarea dintre Centrul de transplant osteotendinos din cadrul Ponderas Academic Hospital și Banca de țesuturi a permis accesul la os de înaltă calitate și sigur pentru pacienți. La un an de la acreditare, am realizat peste 20 de intervenții de revizie în care am folosit transplant de os”, povestește Dr. Predescu.

Însă cum funcționează o astfel de intervenție desprinsă parcă din filmele științifico-fantastice? În sala de operație, grefa este integrată ca o „schelă” biologică, completând defectul și oferind o bază solidă pentru noul implant. Celulele pacientului migrează pe suprafața grefei și, în câteva luni, o transformă într-un os „viu”, capabil să susțină o proteză durabilă.

Transplantul de os i-a redat mobilitatea la 74 de ani

Cazul unei paciente de 74 de ani a rămas în memoria echipei coordonate de Dr. Vlad Predescu la Ponderas Academic Hospital. Pacienta trăia cu o proteză uzată de aproape doi ani, iar șoldul era grav afectat de defecte osoase masive.

„Pacienta a stat doi ani cu proteza uzată, ceea ce a dus la distrugerea importantă a șoldului prin prezența unor defecte osoase foarte mari la nivelul oaselor bazinului. În acest caz, pentru succesul operației de revizie, importantă a fost găsirea unei soluții de regenerare a osului. Am folosit un material revoluționar – metalul trabecular – pentru reconstrucția pierderii de os combinat cu alogrefa de țesut osos din banca de țesuturi”, explică Dr. Predescu.

După o intervenție de patru ore, în care osul donat a fost modelat și fixat în jurul cupei protetice, pacienta s-a ridicat din pat a doua zi. La trei luni, mergea din nou fără sprijin. Este doar unul dintre zecile de cazuri în care transplantul de os a transformat un prognostic incert într-o poveste cu final fericit

Viitorul reviziilor protetice este deja aici

„Inteligența artificială deja analizează radiografiile periodice și îi semnalează chirurgului primele semne de osteoliză, cu ani înainte de apariția simptomelor.” Practic, se transformă într-un mod mai sănătos de a vedea medicina: nu ca reacție, ci ca prevenție.

Transplantul de os nu este doar o tehnică chirurgicală, ci reprezintă puntea dintre speranță și soluție, dintre durere cronică și reluarea mobilității. Este rezultatul unei colaborări între tehnologie, expertiză medicală și infrastructură acreditată. Și, poate cel mai important, este dovada că medicina modernă poate oferi pacienților din România aceleași șanse ca oriunde în lume.

Editor : A.D.V.