Cum voia Lenin să exporte comunism la București

Data actualizării: Data publicării:
lenin

În urmă cu 100 de ani, toţi militanţii socialişti din Europa încercau să răstoarne guvernele din ţările lor. Singurul care a reuşit a fost Vladimir Ilici Lenin, iar victoria lui a schimbat nu doar istoria Rusiei, ci pe a întregii lumi. Aflată foarte aproape de Rusia, România nu a fost ferită de probleme. În noiembrie-decembrie 1917, bolşevicii au încearcat o lovitură de stat la Iaşi şi au pus la cale o tentativă de asasinare a regelui Ferdinand. În 1918, au forţat din nou instaurarea unui regim bolşevic la Bucureşti.

Lenin a cerut instalarea unei "republici roşii" în România la foarte puţin timp după ce a preluat puterea în fosta capitală ţaristă, Petrograd. Se baza pentru această operaţiune pe doi lideri comunişti hotărâţi.

Primul, Cristian Racovski, era binecunoscut serviciilor de siguranţă româneşti. Aflat din 1912 în conducerea Partidului Social Democrat din România, acesta era un obişnuit al congreselor Internaţionalei a II-a socialiste şi va fi apoi activ în Comintern.

Cu rădăcini bulgare, moşie în Dobrogea, studii de Medicină la Montpellier şi de Drept la Paris, Racovski se vedea în postura de lider regional. Unul dintre proiectele sale era o federaţie balcanică cu România complet ştearsă de pe hartă.

În august-septembrie 1913, Cristian Racovski îl găzduieşte la Mangalia pe viitorul numărul 2 în ierarhia bolşevică, Leon Troţki. Împărtăşea cu el şi cu Vladimir Ilici Lenin visul revoluţiei mondiale pentru instaurarea comunismului.

În 1915, primeşte la Bucureşti un alt vizitator cheie, pe Alexander Parvus. Sub umbrela confortabilă a afacerilor sale în Germania, Turcia, Rusia şi ţările nordice, Parvus strângea informaţii strategice pe care le livra, de preferinţă, agenţilor germani.

Emigrant rus şi "revoluţionar de profesie", Alexander Parvus voia dispariţia regimului ţarist din Rusia şi credea că o lovitură dură din partea Germaniei va oferi societăţii ruse acest cadou. Parvus va intermedia în 1917 discuţiile dintre serviciile secrete germane şi exilatul Lenin întoarcerea acestuia de la Zurich în Rusia. Cu astfel de musafiri subversivi, dosarul lui Racovski de la Siguranţă devenea din ce în ce mai stufos.

În 1916, la intrarea României în război, alături de alţi socialişti radicali, Cristian Racovki ţinea discursuri pacifiste. Suspectat că este agent german, este arestat la domiciliu. Când autorităţile române evacuează capitala, arestatul ajunge la închisoarea din Vaslui, apoi în domiciliu forţat la Iaşi. Dar pe 1 Mai 1917 este eliberat de o mulţime de revoluţionari ruşi. Incidentul, relatat de un agent al Siguranţei româneşti, arată că efectele Revoluţiei din Rusia declanşate în februarie, s-au simţit imediat şi pe linia frontului din România.

În lipsa unui guvern democratic puternic la Petrograd, mesajele revoluţionare ruseşti se radicalizau. Bolşevicii - cu cererile lor de expropiere a pământurilor şi fabricilor - deveneau tot mai vocali.

Pe 1 mai 1917, soldaţilor ruşi, încartiruiţi la Iaşi, le vorbea, de exemplu, un delegat al sovietului din Petrograd. Iar la aceeaşi manifestare, un inginer de la Statul Major Rus, declama că poporul român trebuie eliberat din sclavie şi că regele Ferdinand trebuie să abdice, aşa cum a făcuse ţarul Nicolae al II-lea. Mulţimea care asculta entuziastă astfel de îndemnuri este cea care l-a scos pe Racovski din domiciliul forţat şi l-a însoţit până la gară pentru destinaţia Odesa.

Aici, Cristian Racovski, devenit şef politico-militar în sudul Ucrainei, a adunat un grup de insurgenţi ca să declanşeze o insurecţie în România. Eforturile sale s-au intersectat la sfârşitul lui 1917 cu misiunea unui comando bolşevic trimis de Lenin la Iaşi.

În frunte cu Simion Grigorievici Roşal, unul dintre participanţii la marele puci din Octombrie de la Petrograd, acest comando avea misiunea să îl asasineze pe regele Ferdinand, să aresteze guvernul şi să instaleze la putere "un soviet de muncitori şi ţărani". Din fericire, complotul este descoperit înainte de a fi declanşat. Conspiratorii sunt arestaţi, iar trupele bolşevice din zona Iaşului dezarmate. Mai mult, la cererea Sfatului Ţării de la Chişinău, armata română intervine în ianuarie în Basarabia ca să elimine şi de acolo pericolul bolşevic.

Imediat după război, ameninţarea comunistă se manifestă din nou, la nici două săptămâni de la revenirea triumfătoare a suveranilor României la Bucureşti şi de la Proclamaţia de Unire de la Alba Iulia.

Pe 13 decembrie 1918, pe Calea Victoriei, au loc ciocniri violente între forţele de ordine şi muncitorii tipografi aflaţi în grevă. Serviciile de informaţii româneşti descoperă că violenţele nu fuseseră deloc spontane. Manifestele - care chemau la o lovitură de stat - fuseseră tipărite în Rusia.

Creierele diversiunii - şi ele în Rusia - erau Cristian Racovski, Mihai Gheorghiu Bujor şi Alexandru Nicolau. Executanţii principali se vor regăsi pe banca acuzaţilor la procesul care va avea loc în martie 1919. Vor fi sancţionaţi cu indulgenţă sau achitaţi.

Diversiunile pentru dezmembrarea României numită "imperialistă" erau însă abia la început.

Alte materiale din campania Digi24 „100 de ani de comunism” puteți citi AICI.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri