România, între primul şi ultimul 23 august. Vreme de 45 de ani, propaganda comunistă a scris şi a rescris istoria

Data publicării:
23 august

Pentru comuniştii români, 23 august 1944 a însemnat momentul intrării lor triumfale pe scena istoriei.

"Lovitură de stat", "insurecţie armată", "revoluţie socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, filmul zilei de 23 august a fost scris si rescris pentru a servi intereselor partidului unic.

„Au readaptat-o de a lungul dominaţiei de aproape jumătate de secol. Totala închinare faţă de puterea sovietică "Stalin şi poporul rus Libertatea ne-au adus. Aveau o propagandă bine organizată ca să adapteze trecutul la imperativele prezentului”, explică acad. Şerban Papacostea.

Deşi în 1944 existau doar câteva sute de membri de partid, iar partidul lor fusese impus la negocierile cu aliaţii, numai la presiunile Moscovei, comuniştii s-au erijat în adevăaraţii autori ai ieşirii României din alianţa cu Hitler.

„Clasa muncitoare, mobilizată de partidul comunist, a dus la revoluţia de la 23 august 1944. Ceea ce este o aberaţie şi aşa, total ireal”, afirmă istoricul Dinu Zamfirescu.

Ştefan Andrei, fost ministru de externe în perioada lui Nicolae Ceauşescu, recunoaşte că PCR a ignorat adevărul istoric.

„PCR... Acesta a exagerat rolul său la 23 august, ignorând în mare parte rolul regelui care a fost fundamental”, declară Ştefan Andrei.

În 1945, prima aniversare a lui 23 August, a stat sub semnul tensiunilor dintre Regele Mihai şi prim-ministrul impus de comunişti, Petru Groza. Regele a lipsit de la ceremoniile oficiale, după ce Groza refuzase să-şi prezinte demisia.

Din acest motiv, Mihai I a declarat greva regală. În anii care au urmat, 23 august a fost de asemenea sărbătorit. Comuniştii nu ascundeau rolul major al Regelui Mihai, dar îşi dădeau lor mult mai multă importanţă decât au avut în realitate.

Lucrurile s-au schimbat însă radical după abdicarea forţată a regelui, din decembrie 1947. În 1948, 23 august a devenit zi naţională, dar nici regele, nici ţărănistul Iuliu Maniu, nici liberalul Dinu Brătianu nu mai erau menţionaţi.

„Pentru o bună perioadă din primele două decade ale regimului comunist, 23 august 1944 a însemnat în primul şi-n primul rând omagierea Armatei Roşii”, afirmă politologul Ioan Stanomir.

De altfel, cât timp Regele Mihai a rămas în ţară, propaganda stalinistă nu a admis că România s-a alăturat aliaţilor la 23 august 1944. Ca să poată clama că Armata Roşie este cea care a eliberat România, comuniştii au ignorat că Bucureştiul fusese eliberat imediat după 23 august.

Era invocată mai des data de 12 septembrie 1944, momentul semnării Armistiţiului la Moscova, când întreaga ţară fusese ocupată. După abdicarea regelui, 23 august a fost acaparat în totalitate de comunişti.

„Ulterior, în timpul regimului stalinist naţional al lui Nicolae Ceauşescu s-a ajuns la o formulă de insurecţie. Insurecţia anti fascistă şi anti imperialistă. Această formulă era una evident menită să glorifice rolul Partidului Comunist Român, prin opoziţie cu poziţia secundară pe care partidul muncitoresc din România o avea cu URSS”, explică politologul Ioan Stanomir.

Defilări, programe artistice, milioane de oameni mobilizaţi pentru a sărbători obligatoriu ziua de 23 august. Totul, sub ochii conducătorului mult iubit.

„Dar, mergeai, făceai act de prezenţă acolo, te vedea şeful cadrelor, lucrai undeva şi pe urmă te făceai nevăzut. Mulţi oameni plecau. Alţii mergeau la pădure, la un mic, la o bere, un grătar, asta era. Dar nu, nu avea o mare, mare semnificaţie de fapt”, spune istoricul Dinu Zamfirescu.

Începută în 1945 sub semnul unui conflict politic major, parada de 23 august a sfârşit prin a fi, în 1989, un spectacol închinat aproape exclusiv cuplului Ceauşescu. Dictatorul a privit defilarea poporului muncitor din balconul unei clădiri ce urma să găzduiască un muzeu al partidului.

„Ceea ce 23 august era a devenit o uriaşă minciună pe care s-a întemeiat regimul comunist, pentru că, de fapt, principala contribuţie a comuniştilor în România în august 1944 este predarea de către autorităţile sovietice a mareşalului Ion Antonescu. Partidul Comunist din România şi-a datorat ascensiunea unui factor numit URSS şi ocupaţiei militare”, explică Ioan Stanomir.

Nici dupa 1989, 23 august 1944 nu a scăpat de controverse. Figura lui Antonescu a revenit în prim plan, iar gestul făcut de Regele Mihai la 23 august a fost pus sub semnul întrebării. Admiratorii mareşalului încercau să reinterpreteze istoria, ignorând condiţia disperată în care se afla România şi faptul că lovitura de palat dată sub conducerea regelui Mihai a fost singura soluţie de ieşire din acea situaţie critică.


La 25 de la căderea comunismului, Digi24 continuă proiectul "1989 - Anul care a schimbat lumea" cu analiza unuia dintre cele mai importante şi mai tensionate momente din istoria recentă a României.

Vreme de o săptămână, la 70 de ani de la ieşirea României din Alianţa cu Germania lui Hitler şi a intrării în tabăra Aliaţilor, Digi24 vă spune care au fost faptele, care au fost cauzele lor, dar şi cine au fost adevăraţii autori ai lui 23 august 1944.

În plus, analizând perioada dintre prima şi ultima paradă de 23 august, adică între 1945 şi 1989, demontăm clişeele construite sistematic de propaganda comunistă. Aşa cum v-am promis, cu o arhivă şi o bază de date profesionistă, la Digi24 descoperim istoria, creionăm personajele şi punctăm evenimentele care au marcat destinul naţiunii. Şi nu ne oprim numai asupra spaţiului românesc, ci încercăm să înţelegem ce anume s-a întâmplat în marile cancelarii ale lumii, dar şi în ţările vecine, în momente cheie.  

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri